Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru legitima

LEG├ŹTIM, -─é, legitimi, -e, adj. 1. Care este ├«ntemeiat pe lege, care se justific─â prin lege, care este recunoscut conform unui drept. ÔŚŐ Legitim─â ap─ârare = situa╚Ťie a unei persoane care, pentru a ├«nl─âtura un atac direct, injust ╚Öi deosebit de grav, ├«ndreptat ├«mpotriva sa, s─âv├ór╚Öe╚Öte o fapt─â prev─âzut─â de legea penal─â, dar neconsiderat─â, ├«n acest caz, infrac╚Ťiune. ÔÖŽ (Despre c─âs─âtorii) Realizat cu ├«ndeplinirea formelor legale; (despre so╚Ťi) c─âs─âtori╚Ťi legal; (despre copii) n─âscut din p─ârin╚Ťi c─âs─âtori╚Ťi sau recunoscut de tat─â. 2. Care este justificat, ├«ndrept─â╚Ťit; just, echitabil. [Acc. ╚Öi: legit├şm] ÔÇô Din fr. l├ęgitime, lat. Iegitimus.
LEGITIM├ü, legitimez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoa╚Öte unui copil n─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a ├«ndrept─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. l├ęgitimer.
LEG├ŹTIM, -─é, legitimi, -e, adj. 1. Care este ├«ntemeiat pe lege, care se justific─â prin lege. ÔŚŐ Legitim─â ap─ârare = situa╚Ťie ├«n care cineva comite un act de violen╚Ť─â pedepsit de lege, dar justificat ca un act de ap─ârare ├«mpotriva unei agresiuni imediate ╚Öi injuste. ÔÖŽ (Despre c─âs─âtorie) F─âcut cu ├«ndeplinirea formelor legale; (despre so╚Ťi) c─âs─âtorit legal; (despre copii) n─âscut din p─ârin╚Ťi c─âs─âtori╚Ťi sau recunoscut de tat─â. 2. Care este justificat, ├«ndrept─â╚Ťit; just, echitabil. [Acc. ╚Öi: legit├şm] ÔÇô Din fr. l├ęgitime, lat. legitimus.
LEGITIM├ü, legitimez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoa╚Öte unui copil n─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a ├«ndrept─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. l├ęgitimer.
LEG├ŹTIM, -─é, legitimi, -e, adj. 1. Conform, potrivit legilor ├«n vigoare; legal. ÔŚŐ Legitim─â ap─ârare = stare ├«n care cineva este ap─ârat de r─âspundere ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei pentru un act de violen╚Ť─â s─âv├«r╚Öit ├«mpotriva unui atac imediat ╚Öi injust. (├Än legisla╚Ťia anterioar─â celei socialiste) Copil legitim = copil n─âscut din unirea so╚Ťilor prin c─âs─âtorie. 2. Just, drept; ├«ndrept─â╚Ťit, justificat. Prezentarea cu regularitate a d─ârilor de seam─â asigur─â comuni╚Ötilor condi╚Ťiile necesare pentru participarea lor la munca de conducere, asigur─â exercitarea drepturilor lor legitime cu privire la controlul activit─â╚Ťii organelor de partid. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 10, 49. ├Än lupta d├«rz─â pentru ap─ârarea p─âcii ╚Öi a drepturilor sale legitime, tineretul lumii ├«╚Öi str├«nge r├«ndurile sub steagul Federa╚Ťiei Mondiale a Tineretului Democrat. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2615. ÔÇô Pronun╚Ťat ╚Öi: legit├şm.
LEGITIM├ü, legitimez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A stabili identitatea cuiva pe baza unui document legal. (Refl.) ├Än fa╚Ťa autorit─â╚Ťilor cet─â╚Ťenii se legitimeaz─â cu buletinul de identitate. 2. (├Än legisla╚Ťia anterioar─â celei socialiste) A recunoa╚Öte unui copil natural drepturile de copil legitim. 3. Fig. A justifica, a ├«ndrept─â╚Ťi.
leg├ştim adj. m., pl. leg├ştimi; f. leg├ştim─â, pl. leg├ştime
legitimá (a ~) vb., ind. prez. 3 legitimeáză
leg├ştim adj. m., pl. leg├ştimi; f. sg. leg├ştim─â, pl. leg├ştime
legitim├í vb., ind. prez. 1 sg. legitim├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. legitime├íz─â
LEG├ŹTIM adj. 1. v. fundamentat. 2. v. ├«ndrept─â╚Ťit.
LEGITIM├ü vb. v. ├«ndrept─â╚Ťi, justifica, motiva.
Legitim Ôëá nelegitim
LEG├ŹTIM, -─é adj. 1. Legal. ÔŚŐ Legitim─â ap─ârare = situa╚Ťie ├«n care se comite un act de violen╚Ť─â justificat legal ca un act de ap─ârare ├«mpotriva unei agresiuni imediate ╚Öi injuste. 2. Just, drept; justificat, ├«ndrept─â╚Ťit. [< fr. l├ęgitime, cf. lat. legitimus].
LEGITIM├ü vb. I. 1. tr., refl. A(-╚Öi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a ├«ndrept─â╚Ťi. 3. tr. A recunoa╚Öte unui copil n─âscut ├«nainte de c─âs─âtorie drepturile unui copil legitim. [< fr. l├ęgitimer].
LEG├ŹTIM, -─é adj. 1. ├«ntemeiat pe lege, care se justific─â prin lege; legal. ÔÖŽ ~─â ap─ârare = situa╚Ťie ├«n care se comite un act de violen╚Ť─â justificat legal, ca un act de ap─ârare ├«mpotriva unei agresiuni imediate ╚Öi injuste. 2. just, drept; justificat, ├«ndrept─â╚Ťit. (< fr. l├ęgitime, lat. legitimus)
LEGITIM├ü vb. I. tr., refl. a(-╚Öi) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a ├«ndrept─â╚Ťi. 2. a recunoa╚Öte unui copil n─âscut ├«nainte de c─âs─âtorie drepturile unui copil legitim. (< fr. l├ęgitimer)
LEG├ŹTIM ~─â (~i, ~e) 1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. Drept ~. Revendicare ~─â. ÔŚŐ ~─â ap─ârare act de violen╚Ť─â folosit ├«n scop de ap─ârare ╚Öi justificat de lege, comis ├«mpotriva unei persoane care s─âv├ór╚Öe╚Öte un atac ilegal. 2) (despre c─âs─âtorie) Care este consfin╚Ťit prin lege; ├«ncheiat, respect├óndu-se prescrip╚Ťiile legale. 3) (despre so╚Ťi) Care este c─âs─âtorit legal. 4) (despre copii) Care este n─âscut din p─ârin╚Ťi c─âs─âtori╚Ťi legal sau este recunoscut de tat─â. 5) Care este considerat ca fiind just; ├«ndrept─â╚Ťit; justificat; motivat. /<fr. l├ęgitime, lat. legitimus
A LEGITIM├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A identifica pe baz─â de acte oficiale. 2) fig. (ac╚Ťiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a ├«ndrept─â╚Ťi; a motiva. /<fr. l├ęgitimer
legitim a. 1. care e dup─â lege: putere legitim─â; copil legitim, n─âscut ├«n timpul c─âs─âtoriei; 2. conform justi╚Ťiei ╚Öi ra╚Ťiunii: reclama╚Ťiune legitim─â.
legitim├á v. 1. a da unui copil natural drepturile copilului legitim, dup─â prescrip╚Ťiunile legii; 2. a face legitim, a verifica: a legitima un pa╚Öaport; 3. a justifica: nimic nu poate legitima crima.
*leg├ştim, -─â adj. (lat. legitimus). Care are calit─â╚Ťile cerute de lege, bazat pe drept: dreptur─ş legitime. Just, echitabil: cerere legitim─â. Dinastie legitim─â, care domne╚Öte pe baza dreptulu─ş de ereditate. C─âs─âtorie legitim─â, consacrat─â de lege. Copi─ş legitim─ş, n─âscu╚Ť─ş din c─âs─âtorie legitim─â. Dreptu de legitim─â ap─ârare, dreptu pe care legea-l recunoa╚Öte fie-c─âru─şa de a respinge pin for╚Ť─â o agresiune. Adv. ├Än mod legitim. ÔÇô Fals -t├şm (dup─â fr.).
*legitim├ęz v. tr. (d. legitim; fr. l├ęgitimer). Fac legitim, da┼ş unu─ş copil natural dreptur─ş de copil legitim. Fac s─â se recunoasc─â autentic un titlu, o putere, ╚Ö. a. Justific: nimica nu legitimeaz─â o fapt─â rea.
LEGITIM adj. 1. fundamentat, ├«ndrept─â╚Ťit, ├«ntemeiat, just, justificat, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) ├«ndrituit, (fig.) binecuv├«ntat. (Un motiv ~.) 2. drept, ├«ndrept─â╚Ťit, just. (O cerere ~.)
legitima vb. v. ÎNDREPTĂȚI. JUSTIFICA. MOTIVA.

Legitima dex online | sinonim

Legitima definitie

Intrare: legitim
legitim adjectiv
Intrare: legitim
legitim
Intrare: legitima
legitima verb grupa I conjugarea a II-a