legitate definitie

7 definiții pentru legitate

LEGITÁTE, legități, s. f. (Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. – Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost’).
LEGITÁTE, legități, s. f. (Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. – Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost’).
legitáte s. f., g.-d. art. legitắții; pl. legitắți
legitáte s. f., g.-d. art. legității; pl. legități
LEGITÁTE s.f. Caracterul obligatoriu, de lege, al unor fenomene. [Et. incertă}.
LEGITÁTE s. f. caracter obligatoriu, de lege, al unor fenomene. (< lege + -itate)
LEGITÁTE ~ăți f. Caracter legic. /lege + suf. ~itate

legitate dex

Intrare: legitate
legitate substantiv feminin