7 definiții pentru legitate
LEGITÁTE, legități,
s. f. (
Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. –
Lege +
suf. -itate (după
rus. zakonomernost’).
LEGITÁTE, legități,
s. f. (
Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. –
Lege +
suf. -itate (după
rus. zakonomernost’).
legitáte s. f.,
g.-d. art. legitắții;
pl. legitắți
legitáte s. f., g.-d. art. legității; pl. legități LEGITÁTE s.f. Caracterul obligatoriu, de lege, al unor fenomene. [Et. incertă}.
LEGITÁTE s. f. caracter obligatoriu, de lege, al unor fenomene. (< lege + -itate)
LEGITÁTE ~ăți f. Caracter legic. /lege + suf. ~itate Legitate dex online | sinonim
Legitate definitie
Intrare: legitate
legitate substantiv feminin