legislativ definitie

13 definiții pentru legislativ

LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ (și substantivat, n.) = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile. Putere legislativă = parte a puterii de stat, care, prin parlament, realizează conducerea țării. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. – Din fr. législatif.
LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile. Putere legislativă = una dintre cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional, care are atribuția de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. – Din fr. législatif.
LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la elaborarea sau la adoptarea lor. V. legiuitor. Tehnică legislativă. ◊ Organ legislativ = organ care are căderea de a adopta legile. Marea Adunare Națională este organul legislativ al Republicii Populare Romîne. ▭ Putere legislativă = una din cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional burghez și care are atribuția de a face legi. Consiliu legislativ = instituție din regimul burghezo-moșieresc, care avea atribuția de a cerceta proiectele de legi pentru a contribui, din punct de vedere tehnic, la elaborarea lor.
legislatív1 adj. m., pl. legislatívi; f. legislatívă, pl. legislatíve
*legislatív2 s. n.
legislatív adj. m., pl. legislatívi; f. sg. legislatívă, pl. legislatíve
LEGISLATÍV adj., s. (JUR.) 1. adj. legiuitor. (Organ ~.) 2. adj. v. parlamentar. 3. s. v. parlament.
LEGISLATÍV, -Ă adj. Care se referă la legi. ♦ Care face legi. ◊ Organ legislativ = organ care elaborează și adoptă legile. [Cf. fr. législatif].
LEGISLATÍV, -Ă adj. referitor la legiferare, care legiferează. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituțional, având atribuția de a elabora legi; organ ~ (și s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează și adoptă legile. (< fr. législatif)
LEGISLATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de legi; propriu legilor. 2) Care elaborează și adoptă legi; cu dreptul de a elabora și a adopta legi. Organ ~. Putere ~ă. /<fr. législatif
legislativ a. 1. care face legi: corp legislativ; 2. care e de natura legilor: măsuri legislative.
*legislatív, -ă adj. (lat. legislativus). Prin care se fac legĭ, legĭuitor: corp legislativ. Relativ la lege: act legislativ. Care are drept să facă legĭ: putere legislativă. Adv. Pe cale legislativă.
LEGISLATIV adj. (JUR.) legiuitor. (Organ ~.)

legislativ dex

Intrare: legislativ
legislativ adjectiv