LEGISLAȚIÚNE s.f. v. legislație.

legislați(un)e f. 1. dreptul de a face legi; 2. totalitatea legilor; 3. știința legilor.

*legislațiúne f. (lat. legislátio, -ónis). Dreptu de a face legĭ (Rar). Legile uneĭ țărĭ: legislațiunea Româniiĭ. Știința legilor: curs de legislațiune. – Și -áție.