LEGISLÁȚIE, legislații, s. f. Totalitatea legilor unei țări sau ale unui domeniu juridic. – Din fr. législation, lat. legislatio.

LEGISLÁȚIE, legislații, s. f. Totalitatea legilor unei țări sau ale unui domeniu juridic. – Din fr. législation, lat. legislatio.

LEGISLÁȚIE, legislații, s. f. Totalitatea legilor unei țări sau a unui domeniu juridic. Legislația populară a muncii constituie de asemeni un instrument important de educare a oamenilor muncii în spiritul atitudinii socialiste față de muncă și față de bunul obștesc. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883.

legisláție s. f., art. legisláția (-ți-a), g.-d. art. legisláției; pl. legisláții, art. legisláțiile (-ți-i-)

legisláție s. f. (sil. -ți-e), art. legisláția (sil. -ți-a), g.-d. art. legisláției; pl. legisláții, art. legisláțiile (sil. -ți-i-)

LEGISLÁȚIE s. (JUR.) (înv.) legiuire, testament. (Conform ~ în vigoare.)

LEGISLÁȚIE s.f. Totalitatea legilor dintr-un stat sau dintr-un domeniu juridic. [Gen. -iei, var. legislațiune s.f. / cf. fr. législation].

LEGISLÁȚIE s. f. 1. corp de legi ale unei țări. 2. totalitatea actelor normative dintr-un anumit domeniu. (< fr. législation, lat. legislatio)

LEGISLÁȚIE ~i f. 1) Totalitate de legi referitoare la un anumit domeniu. ~a muncii. 2) Ansamblu de legi ale unui stat. [G.-D. legislației] /<fr. legislation, lat. legislatio, ~onis

legislați(un)e f. 1. dreptul de a face legi; 2. totalitatea legilor; 3. știința legilor.

*legislațiúne f. (lat. legislátio, -ónis). Dreptu de a face legĭ (Rar). Legile uneĭ țărĭ: legislațiunea Româniiĭ. Știința legilor: curs de legislațiune. – Și -áție.

LEGISLAȚIE s. (JUR.) (înv.) legiuire, testament. (Conform ~ în vigoare.)