Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru legisla╚Ťie

LEGISL├ü╚ÜIE, legisla╚Ťii, s. f. Totalitatea legilor unei ╚Ť─âri sau ale unui domeniu juridic. ÔÇô Din fr. l├ęgislation, lat. legislatio.
LEGISL├ü╚ÜIE, legisla╚Ťii, s. f. Totalitatea legilor unei ╚Ť─âri sau ale unui domeniu juridic. ÔÇô Din fr. l├ęgislation, lat. legislatio.
LEGISL├ü╚ÜIE, legisla╚Ťii, s. f. Totalitatea legilor unei ╚Ť─âri sau a unui domeniu juridic. Legisla╚Ťia popular─â a muncii constituie de asemeni un instrument important de educare a oamenilor muncii ├«n spiritul atitudinii socialiste fa╚Ť─â de munc─â ╚Öi fa╚Ť─â de bunul ob╚Ötesc. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2883.
legisl├í╚Ťie s. f., art. legisl├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. legisl├í╚Ťiei; pl. legisl├í╚Ťii, art. legisl├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
legisl├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. legisl├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. legisl├í╚Ťiei; pl. legisl├í╚Ťii, art. legisl├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
LEGISLÁȚIE s. (JUR.) (înv.) legiuire, testament. (Conform ~ în vigoare.)
LEGISL├ü╚ÜIE s.f. Totalitatea legilor dintr-un stat sau dintr-un domeniu juridic. [Gen. -iei, var. legisla╚Ťiune s.f. / cf. fr. l├ęgislation].
LEGISL├ü╚ÜIE s. f. 1. corp de legi ale unei ╚Ť─âri. 2. totalitatea actelor normative dintr-un anumit domeniu. (< fr. l├ęgislation, lat. legislatio)
LEGISL├ü╚ÜIE ~i f. 1) Totalitate de legi referitoare la un anumit domeniu. ~a muncii. 2) Ansamblu de legi ale unui stat. [G.-D. legisla╚Ťiei] /<fr. legislation, lat. legislatio, ~onis
legisla╚Ťi(un)e f. 1. dreptul de a face legi; 2. totalitatea legilor; 3. ╚Ötiin╚Ťa legilor.
*legisla╚Ťi├║ne f. (lat. legisl├ítio, -├│nis). Dreptu de a face leg─ş (Rar). Legile une─ş ╚Ť─âr─ş: legisla╚Ťiunea Rom├ónii─ş. ╚śtiin╚Ťa legilor: curs de legisla╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
LEGISLAȚIE s. (JUR.) (înv.) legiuire, testament. (Conform ~ în vigoare.)

Legisla╚Ťie dex online | sinonim

Legisla╚Ťie definitie

Intrare: legisla╚Ťie
legisla╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e