Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru legioan─â

LEGIOÁNĂ s. f. v. legiune.
LEGI├ÜNE, legiuni, s. f. 1. Unitate de baz─â a armatei romane, cu efectiv variind ├«ntre 4 200 ╚Öi 6 000 de oameni; p. gener. denumire dat─â unor forma╚Ťiuni militare sau paramilitare din diferite epoci. ÔŚŐ Legiune str─âin─â = forma╚Ťiune militar─â francez─â ai c─ârei membri sunt recruta╚Ťi voluntar, ├«n urma unei selec╚Ťii dure, ├«n cea mai mare parte, dintre str─âini. 2. Fig. Mul╚Ťime; ceat─â, gloat─â. [Pr.: -gi-u-. ÔÇô Var.: (├«nv.) legio├ín─â s. f.] ÔÇô Din fr. l├ęgion, lat. legio, -onis.
LEGIOÁNĂ s. f. v. legiune.
LEGI├ÜNE, legiuni, s. f. 1. Mare unitate militar─â roman─â; p. gener. denumire dat─â unor forma╚Ťii militare sau paramilitare din diferite epoci. ÔŚŐ Legiune str─âin─â = (├«n Fran╚Ťa ╚Öi ├«n Spania) forma╚Ťie militar─â, compus─â ├«n cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana ├«n colonii. 2. Fig. Mul╚Ťime; ceat─â, gloat─â. [Pr.: -gi-u-. ÔÇô Var.: (├«nv.) legio├ín─â s. f.] ÔÇô Din fr. l├ęgion, lat. legio, -onis.
LEGI├ÜNE, legiuni, s. f. 1. Unitate mare militar─â ╚Öi administrativ─â roman─â; p. ext. denumire a diferite forma╚Ťii militare din diferite epoci. [Go╚Ťii] au p─âtruns ├«n Dacia, ├«n urma retragerii legiunilor lui Aurelian. IST. R.P.R. 51. R─âzvan-vod─â, av├«nd cu sine moldovenii s─âi, ╚Öi cu legiunile s─âcuilor, se a╚Öezase despre r─âs─ârit. B─éLCESCU, O. II 113. ÔŚŐ Legiunea str─âin─â = (├«n Fran╚Ťa ╚Öi Spania) forma╚Ťie militar─â compus─â ├«n cea mai mare parte, din mercenari str─âini, cu garnizoana ├«n colonii. 2. Fig. Num─âr mare de persoane urm─ârind acela╚Öi scop; mul╚Ťime, gloat─â, ceat─â. Din tejghea f─âc├«nd tribun─â, legiune de co╚Ťcari, Pune-o talp─â noroioas─â pe popor. MACEDONSKI, O. I 95. Legiuni de zugravi ╚Öi de pietrari erau os├«ndi╚Ťi ca s─â a╚Ötearn─â pe ziduri... toate acele... epopei v├«n─âtore╚Öti. ODOBESCU, S. III 79. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) legioane (ALECSANDRI, P. II 139, RUSSO, S. 94, ALEXANDRESCU, M. 14). ÔÇô Variant─â: leghio├íne (VLAHU╚Ü─é, P. 83) s. f. pl.
legi├║ne (gi-u-) s. f., g.-d. art. legi├║nii; pl. legi├║ni
legi├║ne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art. legi├║nii; pl. legi├║ni
LEGIÚNE s. (IST., MIL.) (înv.) polc. (~ romană.)
LEGI├ÜNE s.f. 1. Unitate militar─â roman─â compus─â din aproximativ 6000 de oameni (infanteri╚Öti ╚Öi cavaleri╚Öti). 2. Nume al unor forma╚Ťii militare neregulate din diferite epoci. ÔŚŐ Legiunea de onoare = unul dintre cele mai ├«nalte ordine, ├«n Fran╚Ťa, care se acord─â pentru distinc╚Ťii militare ╚Öi civile; legiunea str─âin─â = (├«n Fran╚Ťa ╚Öi ├«n Spania) corp de trup─â format din mercenari, cu garnizoana ├«n colonii ╚Öi care era destinat asigur─ârii autorit─â╚Ťii statului ╚Öi administra╚Ťiei colonialiste. 3. (Fig.) Mul╚Ťime mare, organizat─â; ceat─â. [Var. leghion s.n., leghiune s.f. / cf. fr. l├ęgion, it. legione, lat. legio].
LEGI├ÜNE s. f. 1. unitate de baz─â a armatei romane cu un efectiv ├«ntre 4200 ╚Öi 6000 de oameni, ├«n cohorte, manipule ╚Öi centurii. 2. nume ale unor forma╚Ťii militare neregulate din diferite epoci. ÔÖŽ ~ l─â de onoare = unul dintre cele mai ├«nalte ordine, ├«n Fran╚Ťa, care se acord─â pentru merite militare ╚Öi civile; L~ str─âin─â = (├«n Fran╚Ťa ╚Öi Spania) corp de armat─â din mercenari, cu garnizoana ├«n colonii, destinat asigur─ârii autorit─â╚Ťii statului ╚Öi administra╚Ťiei colonialiste. 3. (fig.) mul╚Ťime organizat─â; ceat─â. (< fr. l├ęgion, lat. legio)
LEGI├ÜNE ~i f. (la vechii romani) Unitate militar─â de baz─â const├ónd din aproximativ 4000-6000 de oameni. [Sil. -gi-u-] /<lat. legio, ~onis, ngr. leghe├│n, fr. l├ęgion
legioan─â f. (poetic) legiune: ╚Öase legioane de diavoli blestema╚Ťi BOL. legioane de tainice fantasme AL.
legiune f. 1. corp de solda╚Ťi, la Romani, care sub ├«mp─âra╚Ťi era cam de 6600 de oameni: legiunea XIII Gemina sta╚Ťiona ├«n Dacia la Alba-Iulia; 2. regiment de infanterie; 3. fig. mul╚Ťime, ceat─â numeroas─â: legiuni de demoni (v. legioan─â).
*legi├║ne f. (lat. l├ęgio, -├│nis), d. l├ęgere, a aduna. V. religiune, culeg). Regiment la Roman─ş (compus din 4200 de oamen─ş pe jos, apo─ş tot ma─ş mul╚Ť─ş, p├«n─â ce, supt Cezar, ajunse la 6000, pe l├«ng─â care ma─ş era┼ş alipi╚Ť─ş ╚Öi 300 de c─âl─âre╚Ť─ş, ╚Öi comandat de un consul sa┼ş pretor ╚Öi de unu sa┼ş ma─ş mul╚Ť─ş lega╚Ť─ş): legiunea XIII gemin─â sta╚Ťiona la Alba ─Čulia (Dacia). Fig. Mare mul╚Ťime de fiin╚Ťe: legiun─ş de ╚Ť├«n╚Ťar─ş zboar─â deasupra mla╚Ötinilor. Legiunea de onoare, un ordin civil ╚Öi militar instituit la 19 Ma─ş 1802 de primu consul Bonaparte ca s─â recompenseze marile merite (gradele lu─ş s├«nt: cavaler, ofi╚Ťer, comandor, mare ofi╚Ťer ╚Öi mare cruce). Legiunea str─âin─â, o trup─â creat─â la 1835 ├«n Algeria ╚Öi compus─â din str─âini─ş care vor s─â lupte p. Francia.
LEGIUNE s. (IST., MIL.) (înv.) polc. (~ romană.)
LEGIUNEA ARAB─é, organiza╚Ťie militar─â arab─â creat─â, ├«n 1921, din ini╚Ťiativa Marii Britanii, pentru a ap─âra emiratul Transiordaniei. Din 1939 p├ón─â ├«n 1956, a fost condus─â de Sir J.B. Glubb (Glubb pa╚Öa), care a intervenit ├«n primul r─âzboi israeliano-arab (1948-1949). Regele Hussein l-a ├«nl─âturat ╚Öi expulzat pe Glubb pa╚Öa ╚Öi a transformat L.A. ├«ntr-un corp militar, care a constituit baza armatei regale iordaniene.
LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL v. Garda de Fier.
LEGIUNEA DE ONOARE, primul ordin na╚Ťional creat ├«n 1802 de Napoleon Bonaparte, acordat celor c─ârora le erau recunoscute serviciile militare ╚Öi civile aduse Fran╚Ťei. Cuprinde cinci clase: trei grade ÔÇô cavaler, ofi╚Ťer, comandor ÔÇô ╚Öi dou─â demnit─â╚Ťi ÔÇô ├«nalt-ofi╚Ťer ╚Öi mare-cruce.
LEGIUNEA STR─éIN─é, forma╚Ťiune militar─â francez─â ai c─ârei membri sunt recruta╚Ťi voluntar, ├«n urma unei selec╚Ťii dure, ├«n cea mai mare parte, dintre str─âini. Creat─â de Ludovic Filip printr-un decret, ├«n 1831, ├«n Algeria (Sidi bel Abb├Ęs). A participat mai ales la ac╚Ťiuni de peste m─âri (Mexic, Indochina, Africa de Nord, precum ╚Öi ├«n cele dou─â r─âzboaie mondiale). ├Än 1962, dup─â proclamarea independen╚Ťei Algeriei, ╚Öi-a mutat sediul ├«n Fran╚Ťa, fiind redimensionat─â ╚Öi restructurat─â.
VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, d─â-mi legiunile ├«napoi! ÔÇô Suetoniu, ÔÇ×De vita XII CaesarumÔÇŁ. Strig─âtul lui Octavian August la primirea ╚Ötirii c─â generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni ├«n luptele cu germanii. Strig─ât de dezn─âdejde ├«n fa╚Ťa unei pierderi ireparabile.
legi├║ne, legiuni s. f. 1. Mare unitate militar─â roman─â, alc─âtuit─â din solda╚Ťi pede╚Ötri; p. ext. denumire dat─â unor forma╚Ťii militare sau paramilitare din diferite epoci. 2. Fig. Mul╚Ťime (foarte) mare de oameni urm─ârind acela╚Öi scop; ceat─â, gloat─â. ÔÖŽ Un num─âr mare de duhuri rele, aluzie la pasajul din Noul Testament (Luca 8, 30) privitor la vindecarea celui ├«ndr─âcit. [Var.: leghe├│n, leghi├│n s. n.] ÔÇô Din lat. legio, -onis.

Legioan─â dex online | sinonim

Legioan─â definitie

Intrare: legiune
legioan─â
legiune substantiv feminin
  • silabisire: -gi-u-