Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru legiferare

LEGIFER├ü, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora ╚Öi a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. ÔÇô Din fr. l├ęgif├ęrer.
LEGIFER├üRE, legifer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a legifera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. legifera.
LEGIFER├ü, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora ╚Öi a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. ÔÇô Din fr. l├ęgif├ęrer.
LEGIFER├üRE, legifer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a legifera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. legifera.
LEGIFER├ü, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul for╚Ťelor democrate... a legiferat reforma agrar─â ├«n ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste m─âsuri legiferate, care aveau drept scop s─â ├«ngenunche femeia, au disp─ârut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.
legiferá (a ~) vb., ind. prez. 3 legifereáză
legiferáre s. f., g.-d. art. legiferắrii; pl. legiferắri
legifer├í vb., ind. prez. 1 sg. legifer├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. legifere├íz─â
legiferáre s. f., g.-d. art. legiferării, pl. legiferări
LEGIFERÁ vb. v. reglementa.
LEGIFERÁRE s. v. reglementare.
LEGIFER├ü vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. l├ęgif├ęrer, cf. lat. legifer ÔÇô cel care face legi].
LEGIFER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a legifera ╚Öi rezultatul ei. [< legifera].
LEGIFER├ü vb. tr. a elabora ╚Öi a adopta legi. (< fr. l├ęgif├ęrer, it. legiferare)
A LEGIFER├ü ~├ęz tranz. 1) (legi) A elabora ╚Öi adopta ├«n calitate de organ ├«n drept. 2) A stabili prin lege; a face s─â fie legal. /<fr. l├ęgif├ęrer
legiferà v. a face legi.
*legifer├ęz v. intr. (fr. l├ęgif├ęrer, a legifera, d. lat. l├ęgifer, legiferi, legislator). Fac leg─ş.
LEGIFERA vb. (JUR.) a legaliza, a reglementa, (├«nv.) a legiui. (A ~ o anumit─â situa╚Ťie.)
LEGIFERARE s. (JUR.) legalizare, reglementare, (înv.) legiuire.

Legiferare dex online | sinonim

Legiferare definitie

Intrare: legifera
legifera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: legiferare
legiferare substantiv feminin