legiferare definitie

2 intrări

19 definiții pentru legiferare

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.
LEGIFERÁRE, legiferări, s. f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. – V. legifera.
LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.
LEGIFERÁRE, legiferări, s. f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. – V. legifera.
LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.
legiferá (a ~) vb., ind. prez. 3 legifereáză
legiferáre s. f., g.-d. art. legiferắrii; pl. legiferắri
legiferá vb., ind. prez. 1 sg. legiferéz, 3 sg. și pl. legifereáză
legiferáre s. f., g.-d. art. legiferării, pl. legiferări
LEGIFERÁ vb. v. reglementa.
LEGIFERÁRE s. v. reglementare.
LEGIFERÁ vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].
LEGIFERÁRE s.f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. [< legifera].
LEGIFERÁ vb. tr. a elabora și a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)
A LEGIFERÁ ~éz tranz. 1) (legi) A elabora și adopta în calitate de organ în drept. 2) A stabili prin lege; a face să fie legal. /<fr. légiférer
legiferà v. a face legi.
*legiferéz v. intr. (fr. légiférer, a legifera, d. lat. légifer, legiferi, legislator). Fac legĭ.
LEGIFERA vb. (JUR.) a legaliza, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.)
LEGIFERARE s. (JUR.) legalizare, reglementare, (înv.) legiuire.

legiferare dex

Intrare: legifera
legifera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: legiferare
legiferare substantiv feminin