legic definitie

7 definiții pentru legic

LÉGIC, -Ă, legici, -ce, adj. Care are caracter de lege obiectivă. – Lege + suf. -ic (după rus. zakonomernîi).
LÉGIC, -Ă, legici, -ce, adj. Care are caracter de lege obiectivă. – Lege + suf. -ic (după rus. zakonomernâi).
légic adj. m., pl. légici; f. légică, pl. légice
légic adj. m., pl. légici; f. sg. légică, pl. légice
LÉGIC, -Ă adj. Care are caracter obligatoriu, de lege. [< lege + -ic].
LÉGIC, -Ă adj. cu caracter obligatoriu, de lege. (< lege + -ic)
LÉGIC ~că (~ci, ~ce) Care este în conformitate cu legile obiective. /lege + suf. ~ic

legic dex

Intrare: legic
legic adjectiv