Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru legendar

LEGENDÁR, -Ă, legendari, -e, adj. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă. ♦ Care a intrat în legendă datorită faptelor sale excepționale. – Din fr. légendaire.
LEGENDÁR, -Ă, legendari, -e, adj. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă. ♦ Care a intrat în legendă datorită faptelor sale excepționale. – Din fr. légendaire.
LEGENDÁR, -Ă, legendari, -e, adj. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă: faimos, proverbial, fantastic, extraordinar. În depărtarea și înălțimea lui, Hăsmașul Mare pare o legendară cetate. BOGZA, C. O. 14. De sus, păstorul legendar își lasă turma risipită Privind cum trece mîndrul car. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 15. Citesc, – iar gîndu-mi își întoarce zborul Spre vremi de bărbăție legendară. IOSIF, P. 22. Și-n ochii lui de vultur adînci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. ALECSANDRI, P. A. 210.
legendár adj. m., pl. legendári; f. legendáră, pl. legendáre
legendár adj. m., pl. legendári; f. sg. legendáră, pl. legendáre
LEGENDÁR adj. 1. v. fantastic. 2. faimos. (Un erou ~ al independenței.)
LEGENDÁR, -Ă adj. De (sau din) legendă; fabulos; faimos, de basm, extraordinar. [Cf. fr. légendaire].
LEGENDÁR, -Ă adj. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar. (< fr. légendaire)
LEGENDÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de legendă; propriu legendei. 2) fig. Care iese din cadrul realului. /<fr. légendaire
legendar a. ce ține de legendă și are caracterul ei fantastic: personaj legendar.
*legendár, -ă adj. (d. legendă; fr. légendaire). Relativ la legende, la povestirile populare: curcaniĭ de la Plevna aŭ ajuns legendarĭ.
LEGENDAR adj. 1. fabulos, fantastic, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 2. faimos. (Un erou ~ al independenței.)

Legendar dex online | sinonim

Legendar definitie

Intrare: legendar
legendar adjectiv