LEGÁȚIE, legații, s. f. Misiune diplomatică pe lângă un stat străin, inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei misiuni. [Var.: legațiúne s. f.] – Din fr. légation, lat. legatio.

LEGAȚIÚNE s. f. v. legație.

LEGÁȚIE, legații, s. f. Reprezentanță diplomatică permanentă inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Var.: legațiúne s. f.] – Din fr. légation, lat. legatio.

LEGAȚIÚNE s. f. v. legație.

LEGÁȚIE, legații, s. f. Misiune diplomatică permanentă, care are în frunte un ministru. ♦ Localul, sediul, clădirea acelei misiuni. Să vezi că n-am să mă mai pot duce la legație! TEATRU, I. 104.

legáție (-ți-e) s. f., art. legáția (-ți-a), g.-d. art. legáției; pl. legáții, art. legáțiile (-ți-i-)

legáție s. f. (sil. -ți-e), art. legáția (sil. -ți-a), g.-d. art. legáției; pl. legáții, art. legáțiile (sil. -ți-i-)[1]

LEGÁȚIE s.f. Reprezentanță diplomatică permanentă într-un stat străin, inferioară în grad unei ambasade. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Gen. -iei, var. legațiune s.f. / cf. fr. légation, lat. legatio].

LEGAȚIÚNE s.f. v. legație.

LEGÁȚIE s. f. 1. reprezentanță diplomatică cu rang inferior ambasadei. ◊ localul, sediul acesteia. 2. misiune a unui legat1 (2), în vechile state ale bisericii. 3. suprafața unei țări supusă unui legat1 (2). (< fr. légation, lat. legatio)

LEGÁȚIE ~i f. 1) Reprezentanță diplomatică permanentă a unui guvern în alt stat, unde nu există ambasadă. 2) Loc sau sediu al acestei reprezentanțe. [G.-D. legației; Sil. -ți-e] /<fr. legation, lat. legatio, ~onis[1]

legațiune f. 1. personalul unei ambasade; 2. palatul unde rezidă.

*legațiúne f. (lat. legátio, -ónis. V. a- și de-legațiune). Funcțiunea de legat. Însărcinarea dată unuĭ trimes (ministru plenipotențiar) de a reprezenta un stat în alt stat. Localu (cancelaria) acestuĭ trimes. Funcționariĭ acesteĭ cancelariĭ la un loc. – Și -áție.