legatorie definitie

2 intrări

13 definiții pentru legatorie

LEGĂTORÍE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legatarului de cărți.Ramură a industriei poligrafice care se ocupă cu legarea materialului tipărit. – Legător + suf. -ie.
LEGĂTORÍE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărți. – Legător + suf. -ie.
LEGĂTORÍE, legătorii, s. f. Atelier sau secție într-o tipografie în care se cartonează, se broșează cărți, reviste etc. ♦ Meseria legătorului de cărți.
legătoríe s. f., art. legătoría, g.-d. art. legătoríei; (ateliere) pl. legătoríi, art. legătoríile
legătoríe s. f., art. legătoría, g.-d. art. legătoríei; (ateliere) pl. legătoríi, art. legătoríile
LEGĂTORÍE s. (rar) cartonaj, scorțitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărți.)
LEGATÓRIE s.f. Provincie romană condusă de un legat. [Gen. -iei. / < lat. legatoria (provincia)].
LEGATÓRIE s. f. provincie romană condusă de un legat1 (1). (< lat. legatorie)
LEGĂTORÍE ~i f. 1) Meseria legătorului de cărți. 2) Atelier sau întreprindere unde se leagă, se cartonează o carte, o revistă etc. [G.-D. legătoriei] /legător + suf. ~ie
legătorie f. atelierul legătorului.
legătoríe f. (după fr. reliure). Barb. Meseria de legător de cărțĭ. Prăvălia saŭ atelieru legătoruluĭ. – Curat rom. și ob. în popor scorțitorie.
LEGĂTORIE s. (rar) cartonaj, scorțitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărți.)
legătorie, legătorii s. f. (intl., înv.) riscul de a fi arestat; arestare iminentă.

legatorie dex

Intrare: legătorie
legătorie substantiv feminin
Intrare: legatorie
legatorie