LEGÁ1, leg,
vb. I.
I. Tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot). ◊
Expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom.
2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat. ◊
Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit. ♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă). ◊
Expr. (
Pop.) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut.
3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine. ♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot.
4. A prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune coperți; a broșa, a cartona;
p. restr. a coperta.
II. 1. Tranz. A prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.
2. Tranz. Fig. A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.
3. Tranz. A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp. ♦ (
Tehn.) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea).
4. Tranz. și
refl. Fig. A (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦
Refl. A se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie.
5. Refl. Fig. A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva.
III. Tranz. 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa. ◊
Expr. Nebun de legat =
a) nebun furios;
b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (
Refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate.
2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi.
IV. Fig. 1. Refl. A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora.
2. Tranz. (în superstiții și în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin vrăji.
V. Tranz. și
refl. A(-și) înfășură sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând);
spec. a (se) pansa, a (se) bandaja. ◊
Expr. (
Tranz.) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva. (
Refl.) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile,
VI. 1. Intranz. (Despre plante) A face rod; a rodi.
2. Refl. și
intranz. (Despre sosuri, dulcețuri etc.) A se îngroșa, a se închega. –
Lat. ligare.