LEGĂTORÍE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legatarului de cărți.Ramură a industriei poligrafice care se ocupă cu legarea materialului tipărit. – Legător + suf. -ie.

LEGĂTORÍE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărți. – Legător + suf. -ie.

LEGĂTORÍE, legătorii, s. f. Atelier sau secție într-o tipografie în care se cartonează, se broșează cărți, reviste etc. ♦ Meseria legătorului de cărți.

legătoríe s. f., art. legătoría, g.-d. art. legătoríei; (ateliere) pl. legătoríi, art. legătoríile

legătoríe s. f., art. legătoría, g.-d. art. legătoríei; (ateliere) pl. legătoríi, art. legătoríile

LEGĂTORÍE s. (rar) cartonaj, scorțitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărți.)

LEGĂTORÍE ~i f. 1) Meseria legătorului de cărți. 2) Atelier sau întreprindere unde se leagă, se cartonează o carte, o revistă etc. [G.-D. legătoriei] /legător + suf. ~ie

legătorie f. atelierul legătorului.

legătoríe f. (după fr. reliure). Barb. Meseria de legător de cărțĭ. Prăvălia saŭ atelieru legătoruluĭ. – Curat rom. și ob. în popor scorțitorie.

LEGĂTORIE s. (rar) cartonaj, scorțitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărți.)

legătorie, legătorii s. f. (intl., înv.) riscul de a fi arestat; arestare iminentă.