legătoare definitie

24 definiții pentru legătoare

LEGĂTÓR, -OÁRE, (I) legători, -oare, s. m. și f., (II) legători, s. f. I. S. m. și f.Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.
LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.
LEGĂTOÁRE, legători, s. f. 1. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. Mai faceți pentru snopi legători. BENIUC, V. 75. Snopii sînt dezlegați din legători. PAMFILE, A. R. 203. 2. (Popular) Basma cu care se leagă femeile la cap. 3. (Învechit și popular) Cravată. Își ștergea de pe frunte broboanele de sudoare cît mărgăritarul acului înfipt în legătoarea de la gît. C. PETRESCU, A. R. 26. Sub bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite, țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. Alții au cămașă scrobită, guler călcat și legătoare de mătase la gît. SLAVICI, O. I 332. ♦ Fular.
LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specialistă în meșteșugul legării cărților. 2. Persoană care leagă snopii. Voia ca... el să aleagă pe oameni și cosași și legători, și fete ce trec de-a lungul brazdei s-adune în urma cosașului mănunchii sub secere. SLAVICI, O. I 213.
legătoáre2 (obiect) s. f., g.-d. art. legătórii; pl. legătóri
legătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. legătoárei; pl. legătoáre
legătór s. m., pl. legătóri
secerătoáre-legătoáre s. f., g.-d. art. secerătórii-legătóri; pl. secerătóri-legătóri
legătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. legătórii; pl. legătóri
legătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. legătoárei; pl. legătoáre
legătór s. m., pl. legătóri
secerătoáre-legătoáre s. f., pl. secerătóri-legătóri
LEGĂTOÁRE s. v. legătură.
LEGĂTOÁRE s. v. bandaj, cravată, fașă, pansament, tifon.
LEGĂTÓR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)
LEGĂTOÁRE ~ f. 1) Obiect (fâșie de pânză, basma, bandă etc.) cu care se leagă ceva. 2) Mănunchi de paie, de fân sau de spice cu care se leagă snopii. /a lega + suf. ~toare
LEGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de cartonare și legare. ~ de cărți. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. ~ător
legătoare f. 1. basmà de legat capul; 2. cravată; 3. cei doi căpriori ai unei case țărănești.
legător m. cel ce leagă cărți.
legătoáre f., pl. orĭ. Cravată saŭ basma cu care te legĭ la gît. Sfoară, bată, funie saŭ lanț care servește la ținut ceva legat (de ex., cĭorapiĭ pe picĭor în loc de calțavete, un cîne ca să nu fugă ș. a.).
legătór m. (după fr. relieur). Barb. Acela care leagă (scorțește) cărțile. – Curat rom. și ob. în popor scorțitor.
LEGĂTOARE s. legătură, (înv.) legămînt. (O ~ cam șubredă.)
legătoare s. v. BANDAJ. CRAVATĂ. FAȘĂ. PANSAMENT. TIFON.
LEGĂTOR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)

legătoare dex

Intrare: legătoare
legătoare substantiv feminin
Intrare: legătoare
legătoare substantiv feminin
Intrare: secerătoare-legătoare
secerătoare-legătoare substantiv feminin