LEGĂTÓR, -OÁRE, (I) legători, -oare, s. m. și f., (II) legători, s. f. I. S. m. și f.Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

LEGĂTOÁRE, legători, s. f. 1. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. Mai faceți pentru snopi legători. BENIUC, V. 75. Snopii sînt dezlegați din legători. PAMFILE, A. R. 203. 2. (Popular) Basma cu care se leagă femeile la cap. 3. (Învechit și popular) Cravată. Își ștergea de pe frunte broboanele de sudoare cît mărgăritarul acului înfipt în legătoarea de la gît. C. PETRESCU, A. R. 26. Sub bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite, țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. Alții au cămașă scrobită, guler călcat și legătoare de mătase la gît. SLAVICI, O. I 332. ♦ Fular.

LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specialistă în meșteșugul legării cărților. 2. Persoană care leagă snopii. Voia ca... el să aleagă pe oameni și cosași și legători, și fete ce trec de-a lungul brazdei s-adune în urma cosașului mănunchii sub secere. SLAVICI, O. I 213.

legătoáre2 (obiect) s. f., g.-d. art. legătórii; pl. legătóri

legătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. legătoárei; pl. legătoáre

legătór s. m., pl. legătóri

secerătoáre-legătoáre s. f., g.-d. art. secerătórii-legătóri; pl. secerătóri-legătóri

legătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. legătórii; pl. legătóri

legătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. legătoárei; pl. legătoáre

legătór s. m., pl. legătóri

secerătoáre-legătoáre s. f., pl. secerătóri-legătóri

LEGĂTOÁRE s. v. legătură.

LEGĂTOÁRE s. v. bandaj, cravată, fașă, pansament, tifon.

LEGĂTÓR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)

LEGĂTOÁRE ~ f. 1) Obiect (fâșie de pânză, basma, bandă etc.) cu care se leagă ceva. 2) Mănunchi de paie, de fân sau de spice cu care se leagă snopii. /a lega + suf. ~toare

LEGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de cartonare și legare. ~ de cărți. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. ~ător

legătoare f. 1. basmà de legat capul; 2. cravată; 3. cei doi căpriori ai unei case țărănești.

legător m. cel ce leagă cărți.

legătoáre f., pl. orĭ. Cravată saŭ basma cu care te legĭ la gît. Sfoară, bată, funie saŭ lanț care servește la ținut ceva legat (de ex., cĭorapiĭ pe picĭor în loc de calțavete, un cîne ca să nu fugă ș. a.).

legătór m. (după fr. relieur). Barb. Acela care leagă (scorțește) cărțile. – Curat rom. și ob. în popor scorțitor.

LEGĂTOARE s. legătură, (înv.) legămînt. (O ~ cam șubredă.)

legătoare s. v. BANDAJ. CRAVATĂ. FAȘĂ. PANSAMENT. TIFON.

LEGĂTOR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)