LEGĂNÉL, legănele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui leagăn; legănaș, legănuș, legănuț. – Leagăn + suf. -el.

LEGĂNÉL, legănele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui leagăn; legănaș, legănuș, legănuț. – Leagăn + suf. -el.

LEGĂNÉL, legănele, s. n. (Popular) Diminutiv al lui leagăn. Leagă-mi-se-un legănel. PĂSCULESCU, L. P. 56. Comis mare Leagăn și-are, Legănel De argințel. TEODORESCU, P. P. 22.

legănél (fam.) s. n., pl. legănéle

legănél s. n., pl. legănéle