LEGĂNĂTÓR, -OARE, legănători, -oare, adj. Care (se) leagănă. – Legăna + suf. -ător.

LEGĂNĂTÓR, -OÁRE, legănători, -oare, adj. (Rar) Care (se) leagănă. – Legăna + suf. -ător.

LEGĂNĂTÓR, -OÁRE, legănători, -oare, adj. (Rar) Care se mișcă ușor încoace și încolo, care se leagănă. Mersu-i... cu pas legănător. ALECSANDRI, P. III 317.

legănătór adj. m., pl. legănătóri; f. sg. și pl. legănătoáre

legănătór adj. m., pl. legănătóri; f. sg. și pl. legănătoáre

legănător a. care se leagănă: pas legănător AL.

legănătoáre f., pl. orĭ (d. legăn). Scaun pus pe doŭă arcurĭ ca o sanie ca să te legenĭ în el (fr. balançoire).