lefșoară definitie

13 definiții pentru lefșoară

LEFȘOÁRĂ s. f. v. lefușoară.
LEFUȘOÁRĂ, lefușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui leafă2. [Var.: lefșoáră s. f.] – Leafă2 + suf. -ușoară.
LEFȘOÁRĂ s. f. v. lefușoară.
LEFUȘOÁRĂ, lefușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui leafă2. [Var.: lefșoáră s. f.] – Leafă2 + suf. -ușoară.
LEFȘOÁRĂ, lefșoare, s. f. (Familiar) Diminutiv al lui leafă. Ca un iconom politic, prin mici slujbe, mici lefșoare, Am îmbogățit eu statul, cumpărîndu-mi moșioare. ALEXANDRESCU, M. 170.
lefșoáră v. lefușoáră
lefușoáră/lefșoáră (fam.) s. f., g.-d. art. lefușoárei/lefșoárei; pl. lefușoáre/lefșoáre
lefușoáră/lefșoáră s. f., g.-d. art. lefușoárei/ lefșoárei; pl. lefușoáre/lefșoáre
LEFUȘOÁRĂ s. (pop.) simbrioară.
1) leáfă f., pl. lefĭ și lefurĭ, vechĭ (Let. 2, 85 și 221) lefe (din maĭ vechĭu lefea, azĭ ironic, turc. ’ólefé, ’ülufé, ulufé, d. ar. ’ulufé, pl. d. alef, pășune, de unde „nutreț, pensiune, soldă”; ngr. lufés, alb. lĭufé, sîrb. rut. lefa, bg. lefe, rus. lafá). Vechĭ. Soldă. Oaste în leafă, oaste de mercenarĭ. Azĭ. Simbrie, salar: leafa unuĭ servitor, unuĭ mercenar, unuĭ funcționar, unuĭ ministru. – Dim. lefușoară (est), -fșoară (vest). V. apuntament.
lefșoáră, lefușoáră, V. leafă 1.
LEFUȘOA s. (pop.) simbrioară.
lefușoară, lefușoare s. f. (dim.) retribuție, salariu

lefșoară dex

Intrare: lefușoară
lefșoară
lefușoară