ledúncă (-ci), s. f. – Cartușieră. – Var. (înv.) lăduncă. Rus. ladunka, din germ. Ladung, cf. tc. ladinǵa (Cihac, II, 163; DAR). Sec. VII.

lădúncă și le- f., pl. ĭ (rus. ladúnka și lĕadúnka [de unde și turc. ladingha], d. germ. ladung, încărcătură. V. ladă). Lădiță de cizmar (Unde?)[1]. Cartușieră, ornament (acoperit c’o placă aurită și atîrnat de o lentă tot aurită) pe care, la paradă orĭ cînd îs de serviciŭ, îl poartă pe umăru stîng ofițeriĭ de cavalerie, de artilerie și ceĭ sanitarĭ, ĭar de la 1932 toțĭ ofițeriĭ.

ledúncă, V. lăduncă.