9 definiții pentru lecuitor
LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare,
adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [
Pr.: -cu-i-] –
Lecui +
suf. -tor.
LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare,
adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [
Pr.: -cu-i-] –
Lecui +
suf. -tor.
LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare,
adj. (Învechit) Vindecător, tămăduitor. Buruieni lecuitoare. CONACHI, P. 298.
lecuitór (-cu-i-)
adj. m.,
pl. lecuitóri;
f. sg. și
pl. lecuitoáre
lecuitór adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre LECUITÓR adj. v. vindecător.
LECUITÓR adj. v. curativ. LECUITOR adj. întremător, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.) lecuitor adj. v. CURATIV. Lecuitor dex online | sinonim
Lecuitor definitie