LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.

LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.

LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. (Învechit) Vindecător, tămăduitor. Buruieni lecuitoare. CONACHI, P. 298.

lecuitór (-cu-i-) adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre

lecuitór adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre

LECUITÓR adj. v. vindecător.

LECUITÓR adj. v. curativ.

LECUITOR adj. întremător, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.)

lecuitor adj. v. CURATIV.

lecuitor definitie

lecuitor dex

Intrare: lecuitor

lecuitor adjectiv