Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru lecuitor

LECUIT├ôR, -O├üRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindec─â; t─âm─âduitor, vindec─âtor. [Pr.: -cu-i-] ÔÇô Lecui + suf. -tor.
LECUIT├ôR, -O├üRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindec─â; t─âm─âduitor, vindec─âtor. [Pr.: -cu-i-] ÔÇô Lecui + suf. -tor.
LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. (Învechit) Vindecător, tămăduitor. Buruieni lecuitoare. CONACHI, P. 298.
lecuitór (-cu-i-) adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre
lecuitór adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre
LECUITÓR adj. v. vindecător.
LECUITÓR adj. v. curativ.
LECUITOR adj. întremător, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.)
lecuitor adj. v. CURATIV.

Lecuitor dex online | sinonim

Lecuitor definitie

Intrare: lecuitor
lecuitor adjectiv