lecuitor definitie

9 definiții pentru lecuitor

LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.
LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.
LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. (Învechit) Vindecător, tămăduitor. Buruieni lecuitoare. CONACHI, P. 298.
lecuitór (-cu-i-) adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre
lecuitór adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre
LECUITÓR adj. v. vindecător.
LECUITÓR adj. v. curativ.
LECUITOR adj. întremător, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.)
lecuitor adj. v. CURATIV.

lecuitor dex

Intrare: lecuitor
lecuitor adjectiv