Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru lecturare

LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.
LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.
lecturá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 lectureáză
lecturá vb., ind. prez. 1 sg. lecturéz, 3 sg. și pl. lectureáză
LECTURÁ vb. v. citi, parcurge.
LECTURÁ vb. I. tr. (Rar) A citi. [< lectură].
LECTURÁRE s.f. Acțiunea de a lectura; lectură. [< lectura].
LECTURÁ vb. tr. 1. a citi. 2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar. (< lectură)
lectura vb. v. CITI. PARCURGE.
lecturá vb. I ♦ 1. (semidoct) A citi ◊ „Lecturate rapid, cele patru acte [...] par a prezenta [...] un conflict curent pe tema fericirii.” Cont. 19 VII 68 p. 4. ◊ „Lecturez.” Cont. 8 II 74 p. 1. ♦ 2. (În sistemul editorial) A citi un manuscris spre a-l pregăti pentru tipar ◊ „Redactorul a avut de lecturat un manuscris încărcat.” (din a da/face lectură; V. Guțu Romalo C.G. 229, atestări din 1970; DN3, DEX-S)
lecturáre s. f. ♦ 1. (semidoct, aici ironic) Lectură, citire ◊ „Ce enciclopediști mai frecventați în lecturările dumneavoastră?” Săpt. 12 III 71 p. 14; v. și Luc. 20 X 79 p. 1. ♦ 2. 1974 (tehn.) Lectură v. videocasetă (din lectura; DN3 – sensul 1)

lecturare definitie

lecturare dex

Intrare: lectura
lectura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: lecturare
lecturare substantiv feminin