lectorat definitie

7 definiții pentru lectorat

LECTORÁT, lectorate, s. n. 1. Funcția de lector1 (1) într-o instituție de învățământ superior. 2. Catedră în învățământul superior în care se predă limba (și cultura) unui popor străin, adesea cu profesori din țara respectivă. – Din germ. Lektorat.
LECTORÁT, lectorate, s. n. Funcția de lector într-o instituție de învățămînt superior.
lectorát s. n., pl. lectoráte
lectorát s. n., pl. lectoráte
LECTORÁT s.n. 1. Funcție, grad de lector1. 2. Curs universitar pentru o limbă străină, funcționând de obicei cu profesori străini. [< germ. Lektorat].
LECTORÁT s. n. 1. funcția de lector1 (1). 2. catedră universitară a unei țări în altă țară, în cadrul căreia profesori ai celei dintâi predau studenților din țara gazdă, o anume materie de învățământ. 3. grup de profesori din învățământul superior care predau o disciplină la o altă facultate decât aceea de care aparțin. (< germ. Lektorat)
LECTORÁT ~e n. 1) Funcție de lector. 2) Catedră universitară pentru o limbă străină. /<germ. Lektorat

lectorat dex

Intrare: lectorat
lectorat substantiv neutru