Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru lecitină

LECITÍNĂ, lecitine, s. f. Substanță organică fosforată, care se găsește în organismele vii, mai ales în țesutul nervos și în gălbenușul de ou. – Din fr. lécithine.
LECITÍNĂ s. f. Substanță organică fosforată, care se găsește în organismele vii, mai ales în țesutul nervos și în gălbenușul de ou. – Din fr. lécithine.
!lecitínă s. f., g.-d. art. lecitínei; pl. lecitíne
lecitínă s. f., g.-d. art. lecitínei
LECITÍNĂ s.f. Lipidă fosforată care se găsește în gălbenușul de ou, în țesutul nervos etc. [< fr. lécithine, cf. gr. lekithos – gălbenuș de ou].
LECITÍNĂ s. f. lipidă fosforată în gălbenușul de ou, în țesutul nervos etc. (< fr. lécithine)
LECITÍNĂ (< fr. {i}; {s} gr. lekithos „gălbenuș”) s. f. (BIOCHIM.) Componentă principală a membranei celulare, substanță complexă din grupa fosfatidelor, care conține acizi grași, acid fosforic și colină2, prezentă în cantități mari în țesutul nervos, lapți și în gălbenușul de ou. Obținută pe cale chimică, este folosită în industria alimentară, cosmetică, medicină (ca tonic general în caz de anemie, nevroze etc.), ca lubrifiant.

Lecitină dex online | sinonim

Lecitină definitie

Intrare: lecitină
lecitină substantiv feminin