lecit definitie

2 intrări

7 definiții pentru lecit

LECÍT s. n. v. lecită.
LECÍTĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [Var.: lecít s. n.] – Din fr. lécythe.
LECÍT s. n. v. lecită.
LECÍTĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [Var.: lecít s. n., în DN lechitos s. n.] – Din fr. lécythe.
LECÍT s.n. v. lechitos.
LECÍT (< fr.) s. n. (La vechii greci) Vas mic din ceramică, de formă alungită, cu gâtul înalt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, decorat cu picturi sau reliefuri, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor.
-LECIT „vitelus, vitelin”. ◊ gr. lekithos „gălbenuș de ou” > fr. -lécithe > rom. -lecit.

lecit dex

Intrare: lecită
lecit subst.
lecită
Intrare: lecit (suf.)
lecit suf.