leasă definitie

20 definiții pentru leasă

LEÁSĂ1, lese, s. f. Împletitură de nuiele în formă de grătar, de gard, de coș etc., folosită (singură sau ca element component) în numeroase scopuri practice. – Din bg. lesa, sb. ljesa.
LEÁSĂ2, lese, s. f. Desiș mare într-o pădure. ♦ Desiș format din ramurile unui copac. – Din sl. lĕsŭ.
LEÁSĂ1, lese, s. f. Împletitură de nuiele în formă de grătar, de gard, de coș etc., folosită (singură sau ca element component) în numeroase scopuri practice. – Din bg. lesa, scr. ljesa.
LEÁSĂ2, lese, s. f. Desiș mare într-o pădure. ♦ Desiș format din ramurile unui copac. – Din sl. lĕsŭ.
LEÁSĂ1, lese, s. f. 1. Împletitură de nuiele, care servește ca grătar pentru uscarea legumelor, fructelor (v. lojniță), brînzei (v. comarnic) etc. sau la bătut porumbul și fasolea pentru a le desface boabele. Știuleții de păpușoi se pun în podul casei... pe o leasă. PAMFILE, A. R. 221. Așază [peste groapă] o leasă de nuiele numai înținată și niște frunzari peste dînsa. CREANGĂ, P. 29. Păstrăvii sărați... se usucă și se afumă puindu-i pe o leasă. I. IONESCU, M. 66. 2. Construcție cu pereții din împletitură de nuiele pentru păstrarea la loc uscat și aerisit a porumbului, paielor etc.; coșar2. 3. Zăgaz de nuiele făcut pentru oprirea apei (v. iezătură) sau spre a opri peștii să treacă în josul apei (v. gard). La capătul șanțului despre Dunăre fac țarcă și pe dînsa pun o leasă prin care apa se scurge. I. IONESCU, M. 530. Se strîng peștii la leasă. TEODORESCU, P. P. 388. ♦ Coș de nuiele pentru prins pește.
LEÁSĂ2, lese, s. f. Desiș mare într-o pădure, mărăciniș. Șuieră mierlița, strigă cucu-n leasă: Cucule, azi-noapte m-am visat mireasă. IOSIF, P. 58. Cu rîturile întinse... [mistreții] dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110. Să abătu într-o leasă dă mărăcini. ȘEZ. III 33. ♦ Desișul ramurilor unui singur copac. Pluta astupă astfel, cu leasa ramurilor ei, și deschiderea de jos a viroagei. GALACTION, O. I 297. Un dafin o umbrește Sub leasa-i înflorită. MACEDONSKI, O. I 18.
leásă s. f., g.-d. art. lései; pl. lése
leásă (împletitură, desiș) s. f., g.-d. art. lései; pl. lése
LEÁSĂ s. 1. (reg.) bojdei, coșer, lojniță, slaniță, șujnic. (~ pe care se usucă fructele.) 2. (pop.) comarnic. (~ pentru scurs cașul.) 3. (reg.) coteț, cușcă. (~ pe care se bat știuleții de porumb.) 4. (reg.) cutiță, ostreț, saltea, vintilă. (~ pentru pescuit.) 5. grădele (pl.). (~ de nuiele care împrejmuiește un loc.)
LEÁSĂ s. v. măturoi, târn.
leásă (lése) s. f.1. Împletitură de nuiele. – 2. Rogojină. – 3. Tipar de brînză. – 4. Hambar. – 5. Cușcă, coteț de nuiele pentru bătut porumbul. – 6. Instrument de pescuit. – 7. Zăgaz, baraj. – Mr., megl. leasă. Sl. (bg., slov., rus.) lĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 145; Conev 65 și 75), cf. sb. ljesa, mag. lésza. Din sl. lĕsŭ „pădure”, cf. slov., rus. lĕs „pădure”, de unde și leasă, s. f. (desiș).
LEÁSĂ1 lése f. 1) Împletitură din nuiele în formă de grătar, folosită, de obicei, pentru uscarea fructelor sau a legumelor. 2) Construcție din nuiele sau din scânduri bătute rar, în care se păstrează porumb (în știuleți); sâsâiac; coșar; porumbar. 3) Gard de nuiele folosit la pescuit în gârle. 4) Coș împletit din nuiele sau din trestie, folosit la pescuit. [G.-D. lesei] /<bulg. lesa, sb. ljesa
LEÁSĂ2 lése f. Desiș mare într-o pădure. [G.-D. lesei] /<sl. lĕsu
leasă f. desiș într’o pădure. [Slav. LĬESŬ, pădure].
leasă f. 1. împletitură din nuiele (pe care se usucă poame, se bate porumb sau cu care se înlocuiesc loitrele); 2. coș, în formă de opincă, de prins pește vara (Iulie și August). [Slav. LĬESA].
leásă f., pl. lese (vsl. lĕsa, împletitură de nuĭele, d. lĕsu, pădure, copac; rus. lĕs, lemn, pădure, bg. lĕsa, împletitură de nuĭele; sîrb. ceh. lesa, ung. lésza). Împletitură de nuĭele (pe care se usucă poamele, se bate popușoĭu ș. a.). Porumbar, sîsîĭac, coșar de ținut ștulețĭ de porumb (Munt. est). Împletitură de nuĭele de forma uneĭ opincĭ de prins pește în pîrăĭele de munte. Mare îngrăditură de scîndurĭ în care intră peștele adus de curent și se adună în partea cea maĭ îngustă a eĭ, de unde e împins într’un sac de plasă (Dun.). Desiș într’o pădure într’un crîng (Munt.). Subdiviziune de raclă la grădinărie. V. pleter.
lea s. v. MĂTUROI. TÎRN.
LEA s. 1. (reg.) bojdei, coșer, lojniță, slaniță, șujnic. (~ pe care se usucă fructele.) 2. (pop.) comarnic. (~ pentru scurs cașul.) 3. (reg.) coteț, cușcă. (~ pe care se bat știuleții de porumb.) 4. (reg.) cutiță, ostreț, saltea, vintilă. (~ pentru pescuit.) 5. grădele (pl.). (~ de nuiele care împrejmuiește un loc.)
leásă, lese, (liasă, lesă), s.f. – 1. Împletitură de nuiele: a) la gard; b) nuiele împletite pe care se așază prunele la uscat (ALRRM, 1971: 458). 2. Poarta de la intrarea în staor, la stână (Memoria, 2001). 3. Scândură așezată pe furci, sub comarnic și sub care se așază brânza (Papahagi, 1925; Budești). – Din sl. (bg., rus.) lěsa (Miklosich, Cihac, Iordan, Conev, cf. DER; MDA); din bg. lesa, srb. ljesa (DEX).
leásă, lese, (liasă, lesă), s.f. – 1. Împletitură de nuiele: a) la gard; b) nuiele împletite pe care se așează prunele la uscat (ALR 1971: 458). 2. Poarta de la intrarea în staor, la stână (Memoria 2001). 3. Scândură așezată pe furci, sub comarnic și sub care se așează brânza (Papahagi 1925; Budești). – Din sl. lěsa.

leasă dex

Intrare: leasă
leasă substantiv feminin