leandru definitie

2 intrări

25 definiții pentru leandru

LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. și: lendri. – Var.: oleándru s.m] – Din it. leandro.
OLEÁNDRU s. m. v. leandru.
LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. și: lendri. – Var.: oleándru s. m.] – Din it. leandro.
OLEÁNDRU s. m. v. leandru.
LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean cu flori plăcut mirositoare, de culoare albă sau roșie, cultivat și la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). Cutiile mari cu leandri, plini înfloriți ca niște clăi albe și roze, aveau scîndurile de un verde șters și cojit pe alocarea. CAMIL PETRESCU, N. 76. Leandrul fraged din cînd în cînd arunc-o floare. ANGHEL, Î. G. 37. La intrarea salonului sînt puși leandri mari ca niște copăcei. I. IONESCU, M. 417. – Pronunțat: le-an-. - Variantă: oleándru (DELAVRANCEA, S. 265) s. m.
OLEÁNDRU s. m. v. leandru.
leándru (le-an-) s. m., art. leándrul; pl. leándri, art. leándrii
leándru s. m. (sil. le-an-), art. leándrul; pl. leándri, art. leándrii[1]
oleándru (= leandru) s. m., pl. oleándri (oléndri)
LEÁNDRU s. (BOT.; Nerium oleander) (înv.) rododafin.[1]
LEÁNDRU s.m. Arbust mediteranean cu flori mari frumoase, roșii sau albe, plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală. [Pron. le-an-, var. oleandru s.m. / < it. leandro, cf. lat.t. oleander].
OLEÁNDRU s.m. v. leandru.
LEÁNDRU / OLEÁNDRU s. m. arbust ornamental cu flori mari, frumoase, roșii sau albe, plăcut mirositoare. (< it. leandro, fr. oléandre)
OLEÁNDRU s. m. elem. leandru.
leándru (leándri), s. m. – Plantă cu flori (Nerium oleander). – Var. oleandru. germ. Oleander sau it. oleandro, cf. tarent. lendru, rut. olijander, sb. leandra.
LEÁNDRU ~i m. Arbust ornamental înalt, cu frunze lanceolate și cu flori de mai multe culori, plăcut mirositoare. [Sil. le-an-dru] /<it. leandro[1]
leandru m. arbust cultivat adesea la noi ca plantă ornamentală pentru florile sale mari, frumoase, roșii sau albe; frunzele, scoarța și lemnul său sunt întrebuințate în medicină, iar laptele-i galben conține substanțe veninoase (Nerium oleander).
Leandru m. V. Hero.
oleandru m. Tr. V. leandru.
leándru m., pl. lendri, V. oleandru.
*oleándru m. (rut. oleándr, oliĭánder, germ. mlat. oleander, it. oleandro, fr. oléandre). Un copăcel oleaceŭ cu frunze lanceolate, cu florĭ roșiĭ saŭ albe, originar din regiunea Mediteraneĭ și cultivat la noĭ ca plantă ornamentală (nérium oleánder). Lemnu, scoarța și frunzele luĭ se întrebuințează în medicină, ĭar sucu luĭ (galben) e veninos. – Și oliandru, pl. oliendri, ĭar în Munt. leandru, pl. lendri (it. și leandro).
LEANDRU s. (BOT.; Nerium oleander) (înv.) rododafin.
Leandru = Leander.
LEANDRU v. Hero.
NERIUM L., LEANDRU, fam. Apocynaceae. Gen origiginar din regiuni mediteraneene și Asia subtropicală, arborași cu frunze întregi, îngust-lanceolate, sempervirescente, coriacee, dispuse în verticil cîte 3. Fiori (caliciul, glandulos, sepale lanceolate, 5 petale, corolă infundibuliformă, stamine care nu ies din floare, învoalte, semiînvoalte sau simple, albe, roz, roșii) în raceme, la vîrful lăstarilor anuali.

leandru dex

Intrare: leandru
leandru substantiv masculin
  • silabisire: le-an-
oleandru
oleandru
leandru
Intrare: Leandru
Leandru