leancă definitie

11 definiții pentru leancă

LEÁNCĂ, lenci, s. f. (Regional) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. O femeie ca de treizeci de ani, îmbrăcată într-o leancă sărăcăcioasă. CAMILAR, TEM. 15.
LEÁNCĂ, lenci, s. f. (Reg.) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. – Ucr. ljanka „cămașă din pânză de in”.
LEÁNCĂ s. v. alergătoare.
leáncă (lénci), s. f.1. Manta. – 2. Haină uzată. – 3. Femeie neglijentă. Rut. ljanka „haină de pînză de in”, din sl. lininŭ „de in” (Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 78; DAR), cf. pol. lnjanka. Scriban derivă ultimul sens din numele de femeie (I)leana; cf. totuși, pentru evoluția semantică, buleandră, treanță, hanță, etc. Leancă, s. f. (urzitoare) pare să fie același cuvînt (sensul ar fi de „alergătoare” și expresia a umbla leanca „a hoinări”). Skok 71 și DAR pleacă de la sb. lijenka „prăjină de întins rufele spălate”; dar semantismul nu este convingător.
leáncă, lenci, s.f. (înv.) 1. cămașă, bluză; haină subțire, proastă. 2. (fig.) femeie îmbrăcată prost, neglijent.
leancă f. Mold. bluză. [Rut. LNIANKA].
1) leáncă f., pl. lencĭ (rut. lĕanka, cămașă de in, d. vsl. lĭnu, lat. linum, in). Mold. Vechĭ. Cămașă, bluză. Azĭ. Iron. Haĭnă prea supțire și proastă (halipă, felegă). – Dim. lencuță. V. vinghercă.
2) leáncă f., pl. lencĭ și lence (d. Leanca, Ilinca, Ileana, Elena. Cp. cu chivuță). Munt. Iron. Femeĭe îmbrăcată prost și neglijent.
leancă s. v. ALERGĂTOARE.
leáncă, lenci, s.f. – (reg.) Gubă zdrențoasă (Papahagi, 1925; Șieu); haină ponosită, ruptă, uzată. – Din ucr. ljanka „haină de pânză de in” (< sl. lininǔ „de in”) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Iordan, DA, cf. DER; DLRM, MDA).
leáncă, lenci, s.f. – Gubă zdrențoasă (Papahagi 1925; Șieu); haină ponosită, ruptă, uzată. – Rut. ljanka „haină de pânză de in”, din sl. lininǔ „de in”, cf. pol. lnjanka (DER).

leancă dex

Intrare: leancă
leancă