leșniec definitie

11 definiții pentru leșniec

LÉȘNIC, leșnice, s. n. (Reg.) Plasă de pescuit. [Var.: leșniec s. n.] – Din bg. leštnik „alun”.
LÉȘNIEC s. n. v. leșnic.
LÉȘNIC, leșnice, s. n. (Reg.) Specie de plasă de pescuit. [Var.: léșniec s. n.] – Din bg. leštnik „alun”.
LÉȘNIEC s. n. v. leșnic.
léșnic (reg.) s. n., pl. léșnice
léșnic s. n., pl. léșnici
LÉȘNIC s. v. crâsnic.
léșnic, léșnice, s.n. (reg.) 1. unealtă de prins pește; crâsnic. 2. locul de pândă al vânătorului.
léșnic n., pl. e (d. leș 2 cu sufixu sl. -nic din crîsnic). Vechĭ. Leș, pîndă (pl. -cĭ, ca și azĭ în Mold. farmicĭ îld. farmece). Azĭ. Nord. Aleș, crîsnic (de prins pește). – Și lejnic. V. leșteŭ.
leșnic s. v. CRÎSNIC.
léșnic, leșnice, s.n. – (reg.) Loc de pândă a vânătorului. ♦ (top.) Leșnic, Lejnic, deal, pădure în Strâmtura (Vișovan, 2005). – Din ucr. lysnyk „pădurar” (Vișovan); din bg. leštnik „alun” (DEX); din magh. lesnic (MDA) < magh. lesni „a pândi”.

leșniec dex

Intrare: leșnic
leșnic
leșniec