leșinat definitie

2 intrări

21 definiții pentru leșinat

LEȘINÁ, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec.
LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, adj. 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – V. leșina.
LEȘINÁ, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec.
LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, adj. 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – V. leșina.
LEȘINÁ, leșín, vb. I. Intranz. A cădea în nesimțire, a-și pierde cunoștința, a avea o sincopă. Chemă pe nevastă-sa care leșinase de cîteva ori de groază. REBREANU, R. II 133. Doica, înfierbîntată grozav, a țipat o dată, ah! și a leșinat. CARAGIALE, O. II 332. Trebuie mai întîi să văd dacă știu să cînte, să rîdă, să plîngă și să leșine... științi neapărate în arta dramatică. ALECSANDRI, T. I 288. ◊ Expr. A leșina de rîs = a rîde din cale-afară de mult, a se prăpădi, a se strica de rîs. Oamenii ce priveau, și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306. – Accentuat și: (prez. ind.) léșin.
LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, adj. (Despre ființe) 1. Căzut în leșin, în nesimțire de spaimă, de durere etc.) Dumitru Lie și Ispas, coborîți și ei la poruncă, ridicară pe brațe copila leșinată. SADOVEANU, O. VII 41. S-a-ntîmplat o nenorocire, își zise dînsa pe jumătate leșinată. SLAVICI, O. I 322. Într-un suflet alergă lupul și o dete [pe zîna Crăiasă] leșinată în brațele lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 78. 2. Slăbit peste măsură, cuprins de sfîrșeală, lipsit de vlagă, extenuat, moleșit (din cauza foamei, a setei, a oboselii, căldurii etc.). Luca moșneagu... mîna cum știe el; căci mîrțoagele lui de cai erau vlăguiți din cale-afară, și slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. Mie mi s-arată Cam de-o vită naltă, Naltă-ncornorată, C-a ieșit din baltă Mai mult leșinată. TEODORESCU, P. P. 259. ◊ Fig. (Despre glas) Mama i-a răspuns cu glasul leșinat. CARAGIALE, O. III 30.
leșiná (a ~) vb., ind. prez. 3 leșínă
leșiná vb., ind. prez. 1 sg. leșín, 3 sg. și pl. leșínă
LEȘINÁ vb. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău și a ~.)
LEȘINÁ vb. v. hămesi, lihni, sfârși.
LEȘINÁT adj. (MED.) inconștient, (Transilv.) petrecut. (Om ~.)
LEȘINÁT adj. v. hămesit, lihnit, sfârșit.
A LEȘINÁ léșin intranz. 1) A cădea în leșin. ◊ ~ de râs a râde cu multă poftă. 2) fig. A ajunge în stare de slăbiciune extremă (din cauza foamei, setei etc.). /Orig. nec.
LEȘINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A LEȘINA. 2) fig. (despre voce) Care este foarte slab, abia auzit. /v. a leșina
leșinà v. 1. a pierde cunoștința de sine din cauza încetării subite a respirațiunii și a circulațiunii sângelui; 2. fig. a cădea în ultimul grad de slăbiciune: a leșina de foame, a leșina de râs. [Cf. serb. LĬEȘIVATI, a leșina].
leșinat a. 1. căzut în leșin; 2. fig. stors de puteri: leșinat de foame.
2) leșín (vest) și léșin (est), a v. tr. (lat. *laesionare, a vătăma, d. laesio, leziune. La început s’a zis a *leșuna, ca a cășuna, a mișuna, apoĭ a leșina, ca a tușina, pin diferite influențe). Vechĭ. Vatăm: plămîile leșinatu-ĭ-o (Marian, Desc. 207). Vest. Mă leșină la stomah, simt leșin (mă leșíe) la stomah (de foame, de multă dulceață): mĭerea multă te leșină la stomah. V. intr. Perd cunoștința după o mare emoțiune, durere orĭ slăbicĭune: a leșina de frică, de foame. A leșina de rîs, a muri de rîs, a rîde din toată inima.
leșinát, -ă adj. Cuprins de leșin. Fig. Fără vigoare: un cal leșinat. Mîncare leșinată, care nu te satură, care e prea slabă, cum ar fi, de ex., o cĭorbă cu prea multă apă. Vorbă leșinată, vorbă de om fără vigoare.
LEȘINA vb. 1. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău și a ~.) 2. a se sfîrși. (A ~ de foame, de oboseală.)
LEȘINAT adj. 1. (MED.) inconștient, (Transilv.) petrecut. (Om ~.) 2. sfîrșit. (~ de foame, de oboseală.)
leșinat adj. v. HĂMESIT. LIHNIT.

leșinat dex

Intrare: leșina
leșina verb grupa I conjugarea I
Intrare: leșinat
leșinat adjectiv