LEȘINÁ, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec.

LEȘINÁ, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec.

LEȘINÁ, leșín, vb. I. Intranz. A cădea în nesimțire, a-și pierde cunoștința, a avea o sincopă. Chemă pe nevastă-sa care leșinase de cîteva ori de groază. REBREANU, R. II 133. Doica, înfierbîntată grozav, a țipat o dată, ah! și a leșinat. CARAGIALE, O. II 332. Trebuie mai întîi să văd dacă știu să cînte, să rîdă, să plîngă și să leșine... științi neapărate în arta dramatică. ALECSANDRI, T. I 288. ◊ Expr. A leșina de rîs = a rîde din cale-afară de mult, a se prăpădi, a se strica de rîs. Oamenii ce priveau, și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306. – Accentuat și: (prez. ind.) léșin.

leșiná (a ~) vb., ind. prez. 3 leșínă

leșiná vb., ind. prez. 1 sg. leșín, 3 sg. și pl. leșínă

LEȘINÁ vb. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău și a ~.)

LEȘINÁ vb. v. hămesi, lihni, sfârși.

A LEȘINÁ léșin intranz. 1) A cădea în leșin. ◊ ~ de râs a râde cu multă poftă. 2) fig. A ajunge în stare de slăbiciune extremă (din cauza foamei, setei etc.). /Orig. nec.

leșinà v. 1. a pierde cunoștința de sine din cauza încetării subite a respirațiunii și a circulațiunii sângelui; 2. fig. a cădea în ultimul grad de slăbiciune: a leșina de foame, a leșina de râs. [Cf. serb. LĬEȘIVATI, a leșina].

2) leșín (vest) și léșin (est), a -á v. tr. (lat. *laesionare, a vătăma, d. laesio, leziune. La început s’a zis a *leșuna, ca a cășuna, a mișuna, apoĭ a leșina, ca a tușina, pin diferite influențe). Vechĭ. Vatăm: plămîile leșinatu-ĭ-o (Marian, Desc. 207). Vest. Mă leșină la stomah, simt leșin (mă leșíe) la stomah (de foame, de multă dulceață): mĭerea multă te leșină la stomah. V. intr. Perd cunoștința după o mare emoțiune, durere orĭ slăbicĭune: a leșina de frică, de foame. A leșina de rîs, a muri de rîs, a rîde din toată inima.

LEȘINA vb. 1. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău și a ~.) 2. a se sfîrși. (A ~ de foame, de oboseală.)