leșinătură definitie

10 definiții pentru leșinătură

LEȘINĂTÚRĂ, leșinături, s. f. (Fam.) Ființă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere. – Leșina + suf. -ătură.
LEȘINĂTÚRĂ, leșinături, s. f. (Depr.) Ființă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere. – Leșina + suf. -ătură.
LEȘINĂTÚRĂ, leșinături, s. f. (Rar) Ființă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de puteri. O leșinătură de cal. ♦ Stîrpitură. Nu mă voi înjosi niciodată să cumpăr slujbă cu bani de la o leșinătură de ciocoi ca tine. FILIMON, C. 137.
leșinătúră (fam.) s. f., g.-d. art. leșinătúrii; pl. leșinătúri
leșinătúră s. f., g.-d. art. leșinătúrii; pl. leșinătúri
LEȘINĂTÚRĂ s. v. inconștiență, leșin, lipotimie, nesimțire, stârpitură.
leșinătură f. 1. ființă totdeauna, flămândă; 2. fig. se zice de o ființă slabă și urîtă: leșinătură de femeie, leșinătură de cal.
leșinătúră f., pl. ĭ. Fig. Ființă fără vigoare (leșinată): o leșinătură de om, de cal. Mîncare slabă, care nu te întărește: o leșinătură de borș de lobodă.
leșinătu s. v. INCONȘTIENȚĂ. LEȘIN. LIPOTIMIE. NESIMȚIRE. STÎRPITURĂ.
leșinătură, leșinături s. f. (peior.) ființă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă / de putere

leșinătură dex

Intrare: leșinătură
leșinătură substantiv feminin