leșiere definitie

3 intrări

10 definiții pentru leșiere

LEȘIÁ, leșiez, vb. I. Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. (Refl.) Că dacă m-oi leșia... Părul meu n-o mai cădea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88.
LEȘIÉR, leșiere, s. n. (Regional) Lăicer. Un pat de scînduri acoperit c-un leșier. CAMILAR, N. II 21.
LEȘIÁ, leșiez, vb. I Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. – Din leșie1.
LEȘIÉR, leșiere, s. n. (Reg.) Pânză groasă de cânepă, în care se pune cenușa pentru facerea leșiei sau prin care se strecoară leșia făcută din cenușă. – Din leșie1 + suf. -ar.
leșiá (a ~) (pop.) (-și-a) vb., ind. prez. 3 leșiáză; conj. prez. 3 să leșiéze (-și-e-); ger. leșiínd (-și-ind)
leșiá vb. (sil. -și-a), ind. prez. 1 leșiéz; conj. prez. 3 sg. și pl. leșiéze (sil. -și-e-); ger. leșiínd (sil. -și-ind)
LEȘIÉR s. v. cenușar.
leșià v. a (se) spăla cu leșie.
leșíĭ, a leșiá v. tr. (var. din leșin și infl. de leșie). Nord. Mă leșie (la stomah), îmĭ vine leșin (la stomah), de foame. – În Olt. leșuĭesc: cînd vă e foame răŭ, să stațĭ pe loc, să nu umblațĭ, că maĭ răŭ vă leșuițĭ (NPl. Ceaur, 123).
leșier s. v. CENUȘAR.

leșiere dex

Intrare: leșia
leșia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -și-a
Intrare: leșiere
leșiere infinitiv lung
Intrare: leșier
leșier adjectiv