LEȘIÉR, leșiere, s. n. (Regional) Lăicer. Un pat de scînduri acoperit c-un leșier. CAMILAR, N. II 21.

LEȘIÉR, leșiere, s. n. (Reg.) Pânză groasă de cânepă, în care se pune cenușa pentru facerea leșiei sau prin care se strecoară leșia făcută din cenușă. – Din leșie1 + suf. -ar.

LEȘIÉR s. v. cenușar.

leșier s. v. CENUȘAR.