LEȘIÁLĂ, leșieli, s. f. (Pop.) Stare de slăbiciune, de sfârșeală; leșuială. [Pr.: -și-a-] – Leșie (înv. „sfârșeală”) + suf. -eală.

LEȘIÁLĂ, leșieli, s. f. (Reg.) Stare de slăbiciune, de sfârșeală; leșuială. [Pr.: -și-a-] – Leșie (Înv. „sfârșeală” – et. nec.) + suf. -eală.

LEȘIÁLĂ s. f. (Regional) Leșuială. Ca să-și alunge leșiala din stomac, ceruse un pahar de lapte. C. PETRESCU, Î. II 44.

leșiálă (pop.) (-și-a-) s. f., g.-d. art. leșiélii (-și-e-); pl. leșiéli

leșiálă s. f. (sil. -și-a-), g.-d. art. leșiélii (sil. -și-e-); pl. leșiéli

LEȘIÁLĂ s. v. sfârșeală.

leșială s. v. SFÎRȘEALĂ.