LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.

LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj. (Despre medicamente și alimente) Care posedă proprietăți purgative. Ceai laxativ. ◊ (Substantivat, n.) A luat un laxativ.

laxatív1 adj. m., pl. laxatívi; f. laxatívă, pl. laxatíve

laxatív2 s. n., pl. laxatíve

laxatív adj. m., pl. laxatívi; f. sg. laxatívă, pl. laxatíve

laxatív s. n., pl. laxatíve

LAXATÍV s. v. purgativ.

LAXATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care produce purgație. [< fr. laxatif].

LAXATÍV, -Ă adj., s. n. purgativ. (< fr. laxatif, lat. laxativus)

LAXATÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre substanțe) Care are proprietăți purgative. /<fr. laxatif

laxativ a. care scoate afară, curăță stomacul.

*laxatív, -ă adj. (lat. laxativus). Med. Catartic, care curăță ușor intestinele: mĭerea și prunele uscate-s laxative. S. n., pl. e. Un laxativ.

LAXATIV s. (FARM.) purgativ, (pop.) curățenie, (înv.) purgament, purgație.