LÁVĂ s. f. Masă minerală în stare lichidă incandescentă, revărsată la suprafața pămîntului de către un vulcan în timpul erupției și care, prin răcire, dă naștere la diverse roci vulcanice. În interiorul acestor munți vulcanici... s-au așezat unul peste altul straturile de lavă fierbinte, incandescentă. BOGZA, Ț. 10. În dreapta, pe-ntuneric, se-nalț-un negru munte, Vulcanul bătrîn Etna cu lava stinsă-n frunte. ALECSANDRI, P. III 74. ◊ (Poetic) Sînt lava care arde și omoară. NECULUȚĂ, Ț. D. 24. ♦ Fig. Masă metalică topită, arzătoare. S-au întins grabnic grinzi și scări de lemn peste lava arzătoare [de metal]. SAHIA, N. 34. Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Zvîrliți statui de tirani în foc, să curgă lavă. EMINESCU, O. I 60.