LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

LÁVRĂ, lavre, s. f. (Rar) Mănăstire mare unde călugării locuiesc în chilii, construite la distanță unele de altele, ceea ce dă așezării aspectul unui sat. Călugări din toate lavrele creștinătății... au trecut pe aici. GALACTION, O. I 221. Astăzi această lavră nutrește la o mie cinci sute monahi. NEGRUZZI, S. I 214.

lávră (la-vră) s. f., g.-d. art. lávrei; pl. lávre

lávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. lávrei; pl. lávre

lávră (lávre), s. f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parțial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s. m. (călugăr care aparține la o lavră).

LÁVRĂ ~e f. rel. Mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. /<sl. lavra

lavră f. mănăstire mare în care fiecare călugăr își are chilie proprie și separată de a altora, dar stând toate sub un egumen: lavrele atârnă numai de patriarhiile răsăritului (Atos, Ierusalim, Rumelia, Sinai). [De origină slavo-greacă].

lavră f. în locuțiunea lavre și palavre, fleacuri. [Scurtat din palavră].

lávră f., pl. e (mgr. lávra, mînăstire, d. vgr. laûra, stradă, trecătoare; vsl. sîrb. rus. lávra). Mare mînăstire ortodoxă în care fiecare călugăr îșĭ are chilia luĭ, spre deosebire de chinovie, în care călugăriĭ locuĭesc la un loc în case maĭ marĭ. Lavrele atîrnă numaĭ de patriarhiile răsărituluĭ: Atos, Ierusalim, Rumelia și Sinaĭ. (În Rusia sînt celebrele lavre ale Kievuluĭ). Munt. Havră.

LÁVRĂ (< ngr.) s. f. Mănăstire mare ortodoxă (de călugări) din Egipt, mai târziu din Grecia și Rusia, ale cărei chilii, dispuse la o oarecare depărtare una de alta, formează o așezare de sine stătătoare.