lavandă definitie

2 intrări

10 definiții pentru lavandă

LAVÁNDĂ, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levănțică. ♦ Parfum extras din levănțică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande.
LAVÁNDĂ, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levănțică. ♦ Parfum extras din levănțică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande.
LAVÁNDĂ, lavande, s. f. (Adesea în expr. Apă de lavandă) Parfum extras din planta numită levănțică. Grigore... s-a prezentat ferchezuit la Frizeria modernă, mirosind a apă de lavandă. C. PETRESCU, O. P. II 119.
lavándă s. f., g.-d. art. lavándei; pl. lavánde
lavándă s. f., g.-d. art. lavándei; pl. lavánde
LAVÁNDĂ s. v. levănțică.
LAVÁNDĂ s.f. Plantă din familia labiate, cu frunze și flori odorante; (pop.) levănțică. ◊ Apă de lavandă = parfum extras din levănțică. [< fr. lavande, it. lavanda].
LAVÁND, -Ă I. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis. II. s. f. 1. plantă perenă din familia labiatelor, cu frunze și flori odorante; levănțică. 2. parfum, esență de lavandă (1). 3. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, în contratipare. (< fr. lavande, it. lavanda)
LAVÁNDĂ ~e f. Plantă erbacee, cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și industria parfumurilor; levănțică. 2) Parfum extras din această plantă. [G.-D. lavandei] /<fr. lavande
LAVANDĂ s. (BOT.; Lavandula angustifolia) levănțică, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic.

lavandă dex

Intrare: lavandă
lavandă substantiv feminin
Intrare: lavand
lavand