lauracee definitie

7 definiții pentru lauracee

LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracée.
LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracées.
lauracée (la-u-) s. f., art. lauracéea, g.-d. art. lauracéei; pl. lauracée
lauracée s. f. (sil. -la-u-), pl. lauracée
LAURACÉE s.f.pl. Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. la-u-ra-ce-e, sg. invar. / < fr. lauracées].
LAURACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice. (< fr. lauracées)
LAURACÉE (< fr.; {s} lat. laurea „dafin”) s. f. pl. Familie de arbori și arbuști din regiunile tropicale și mediteraneene, cu frunze pieloase persistente, bogate în uleiuri eterice, cu flori mici, dispuse în inflorescențe, și cu fructe bace sau drupe. Cuprinde plante tehnice, medicinale și producătoare de mirodenii (ex. dafinul, arborele de camfor, avocado etc.).

lauracee dex

Intrare: lauracee
lauracee substantiv feminin
  • silabisire: -la-u-