laudator temporis acti definitie

10 definiții pentru laudator temporis acti

LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s. m. și f. Persoană care laudă. ◊ Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudatorius sau lăuda + suf. -ător.
LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s. m. și f. Persoană care laudă. ◊ Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudatorius sau lăuda + suf. -ător.
LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s. m. și f. Persoană care laudă. ◊ (Mai ales în expr.) A-i muri (cuiva) lăudătorii, se spune despre cineva care se laudă singur. – Pronunțat: lă-u-.
lăudătoáre (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăudătoárei; pl. lăudătoáre
lăudătór (lă-u-) s. m., pl. lăudătóri
lăudătoáre s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăudătoárei; pl. lăudătoáre
lăudătór s. m. (sil. lă-u-), pl. lăudătóri
lăudător m. cel ce laudă.
LAUDATOR TEMPORIS ACTI (lat.) lăudător al vremurilor trecute – Horațiu, „Ars poetica”, 173. Vers îndreptat împotriva celor care idealizează trecutul, negăsind nimic de preț în contemporaneitate.
a-i muri cuiva lăudătorii expr. 1. a fi plin de sine, a fi încântat / mândru de propria persoană. 2. a se lăuda întruna.

laudator temporis acti dex