LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudatív adj. m. (sil. la-u-), pl. laudatívi; f. sg. laudatívă, pl. laudatíve

LAUDATÍV adj. elogios, encomiastic. (Cuvântare ~.)

LAUDATÍV, -Ă adj. Care laudă. [Pron. la-u-. / cf. fr. laudatif].

LAUDATÍV, -Ă adj. care laudă; elogios, favorabil. (< fr. laudatif)

*laudatív, -ă adj. (lat. laudativus). De laudă, care conține o laudă: discurs laudativ.

LAUDATIV adj. elogios, encomiastic. (Cuvîntare ~.)