laudativ definitie

9 definiții pentru laudativ

LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.
LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.
laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve
laudatív adj. m. (sil. la-u-), pl. laudatívi; f. sg. laudatívă, pl. laudatíve
LAUDATÍV adj. elogios, encomiastic. (Cuvântare ~.)
LAUDATÍV, -Ă adj. Care laudă. [Pron. la-u-. / cf. fr. laudatif].
LAUDATÍV, -Ă adj. care laudă; elogios, favorabil. (< fr. laudatif)
*laudatív, -ă adj. (lat. laudativus). De laudă, care conține o laudă: discurs laudativ.
LAUDATIV adj. elogios, encomiastic. (Cuvîntare ~.)

laudativ dex

Intrare: laudativ
laudativ adjectiv
  • silabisire: la-u-