laudanum definitie

10 definiții pentru laudanum

zábră sf [At: BORZA, D. 73 / V: (reg) zeábră, zeábre, zébre, zebreá / Pl: ~re / E: ns cf zebră] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor cu frunze ascuțite sau ovale, cu flori liliachii sau roz și cu pete purpurii, care crește prin locuri umede în păduri, în tufișuri sau prin grădini Si: (reg) urzică moartă (Galeopsis pubescens). 2 (Bot; reg) Cânepiță (Galeopsis speciosa). 3 (Bot; reg) Tapoșnic (Galeopsis laudanum). 4 (Bot; reg; îf zeabră, zebre, zebrea) Lungurică (Galeopsis tetrahit). 5 (Bot; reg; îf zebrea) Gălbiniță (Lamium galeobdolon).
LAUDÁNUM s. n. Substanță narcotică din opiu, folosită ca medicament. – Din fr., lat. laudanum.
LAUDÁNUM s. n. Substanță narcotică extrasă din opiu, folosită ca medicament. [Pr.: la-u-] – Din fr., lat. laudanum.
LAUDÁNUM s. n. Substanță extrasă din opiu, folosită ca medicament.
laudánum (lat.) (lau-) s. n.
laudánum s. n. (sil. lau-)
LAUDÁNUM s.n. Medicament narcotic lichid pe bază de opiu. [Pron. la-u-. / < fr., lat. laudanum].
LAUDÁNUM s. n. narcotic lichid pe bază de opiu. (< fr., lat. laudanum)
laudan n. preparațiune farmaceutică în care intră opiu: laudanul este o otravă violentă.
*laudán n. (lat. láudanum și ládanum, d. vgr. ládanon). Un medicament lichid cu bază de opiŭ. (E periculos p. copiĭ).

laudanum dex

Intrare: laudanum
laudanum substantiv neutru
  • silabisire: lau-