Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru lauda

L├üUD─é, laude, s. f. Exprimare ├«n cuvinte a pre╚Ťuirii fa╚Ť─â de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprim─â aceast─â pre╚Ťuire; elogiu. ÔÖŽ (├Än propozi╚Ťii exclamative) M─ârire! slav─â! cinste! glorie! ÔÇô Din l─âuda (derivat regresiv).
L─éUD├ü, l├íud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte pre╚Ťuirea, stima fa╚Ť─â de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ÔÖŽ Refl. A spune despre sine ├«nsu╚Öi cuvinte de laud─â; a se m├óndri, a se f─âli. ÔŚŐ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai sim╚Ťi? ÔÖŽ Refl. A face pe grozavul; a se groz─âvi. [Pr.: l─â-u-] ÔÇô Lat. laudare.
L├üUD─é, laude, s. f. Exprimare ├«n cuvinte a pre╚Ťuirii fa╚Ť─â de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprim─â aceast─â pre╚Ťuire; elogiu. ÔÖŽ (├Än propozi╚Ťii exclamative) M─ârire! slav─â! cinste! glorie! ÔÇô Din l─âuda (derivat regresiv).
L─éUD├ü, l├íud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte pre╚Ťuirea, stima fa╚Ť─â de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ÔÖŽ Refl. A spune despre sine ├«nsu╚Öi cuvinte de laud─â; a se m├óndri, a se f─âli. ÔŚŐ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai sim╚Ťi? ÔÖŽ Refl. A face pe grozavul; a se groz─âvi. [Pr.: l─â-u-] ÔÇô Lat. laudare.
L├üUD─é, laude, s. f. Pre╚Ťuire exprimat─â prin cuvinte a unui lucru, a unei persoane sau a faptelor ╚Öi meritelor ei; cuvinte prin care se exprim─â aceast─â pre╚Ťuire; elogiu. S─â fiu r─âspl─âtit... prin laude meritate. ODOBESCU, S. III 10. Un glas unanim de laud─â umplu toat─â sala. ALECSANDRI, O. P. 10. Pentru ca s─â dea o a╚Ť├«╚Ťare mai vie acestor laude silite, def─âimau... petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. Lauda de sine nu miroase bine. ÔÖŽ M─ârire, slav─â, cinste, glorie. Laud─â, laud─â pumnului str├«ns. Glorie celor ce merg c─âtre m├«ine. TULBURE, V. R. 28. Laud─â poporului ce a ╚Ötiut s─â dob├«ndeasc─â drepturile Patriei. BOLINTINEANU, O. 247. ÔÇô Pronun╚Ťat: la-u-.
L─éUD├ü, l├íud, vb. I. 1. Tranz. A-╚Öi exprima prin cuvinte pre╚Ťuirea, a vorbi de bine, a aduce laude; a elogia. Le╚Öii se gr─âbir─â s─â-l laude pentru frumoasele lui cuvinte. SADOVEANU, O. VII 157. Ovanez ├«ncepu s─â-i laude talentul de a c├«nta. BASSARABESCU, V. 11. L-a adus ├«n gr─âdin─â de diminea╚Ť─â, ca pe o femeie, s─â-i laude florile. ISPIRESCU, L. 20. 2. Refl. A spune despre sine ├«nsu╚Öi cuvinte de laud─â; a se f─âli, a se m├«ndri. Se laud─â c─â e om milos. REBREANU, R. I 234. S─â nu te lauzi... niciodat─â cu ce ai de g├«nd s─â scrii. VLAHU╚Ü─é, O. A. 336. Tu te lauzi c─â Apusul ├«nainte ╚Ťi s-a pus?... Ce-i m├«na pe ei ├«n lupt─â, ce-au voit acel Apus. EMINESCU, O. I 147. ÔŚŐ Expr. (Familiar) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai sim╚Ťi? cum o (mai) duci cu s─ân─âtatea? 3. Refl. A face pe grozavul, a se groz─âvi. Se laud─â c─â m─â va reclama. ÔÇô Pronun╚Ťat: l─â-u-.
láudă (la-u-) s. f., g.-d. art. láudei; pl. láude
lăudá (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 láudă (la-u-)
láudă s. f. (sil. la-u-), g.-d. art. láudei; pl. láude
lăudá vb. (sil. lă-u-), ind. prez. 1 láud, 3 sg. și pl. láudă
LÁUDĂ s. interj. 1. s. v. glorie. 2. s. v. preamărire. 3. s. v. compliment. 4. interj. v. osana.
L├üUD─é s. interj. v. apreciere, arogan╚Ť─â, aten╚Ťie, cinste, cinstire, considera╚Ťie, fal─â, fudulie, infatuare, ├«nfumurare, ├«ng├ómfare, m├óndrie, onoare, orgoliu, pre╚Ťuire, respect, seme╚Ťie, stim─â, trecere, trufie, vanitate, vaz─â.
LĂUDÁ vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări. 3. v. mândri. 4. v. îngâmfa.
Laud─â Ôëá b├órfire, blamare, critic─â, mustrare, ocar─â, ponegrire, ponosire, ponegreal─â
A (se) l─âuda Ôëá a (se) critica
A l─âuda Ôëá a admonesta, a b├órfi, a blama, a denigra, a huli, a ponegri
l─âud├í (l├íud, l─âud├ít), vb. ÔÇô 1. A elogia, a admira. ÔÇô 2. (Refl.) A se f─âli. ÔÇô 3. (Refl.) A se crede, a fi ├«ncrezut. ÔÇô Mr. alavdu, al─âvdare. Lat. laud─üre (Pu╚Öcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), cf. alb. l├źvdo┼ä (Philippide, II, 645), it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. ÔÇô Der. laud─â, s. f. (elogiu, l─âudare, ├«ng├«mfare), postverbal sau direct din lat. laudem, cf. alb. laft, sp., port. loa; l─âudoare, s. f. (├«nv., elogiu, laud─â), din lat. pop. laud┼Źrem (Candrea-Dens., 966); l─âud─ârie, s. f. (├«nv., ├«ng├«mfare); l─âud─âro╚Ö(en)ie, s. f. (├«ng├«mfare); l─âud─âciune, s. f. (├«nv., elogiu), din lat. laudati┼Źnem; l─âud─âtor (var. ├«nv. l─âud─âtoriu), adj. (elogios), din lat. laudat┼Źrius (REW 4939); l─âud─âros (var. Banat l─âuduros), adj. (├«ng├«mfat); l─âudabil, adj., dup─â it. laudabile; preal─âuda, vb. (├«nv., a se l─âuda), dup─â sl. pohvaliti.
L├üUD─é ~e f. Apreciere prin cuvinte a meritelor, a calit─â╚Ťilor cuiva (sau a ceva). Demn de ~. ÔŚŐ ~a de sine nu miroase a bine nu e frumos s─â te lauzi. [G.-D. laudei; Sil. la-u-] /v. a l─âuda
A L─éUD├ü l├íud tranz. (persoane, lucruri, fapte) A declara demn de admira╚Ťie ╚Öi pre╚Ťuire, sco╚Ť├ónd ├«n eviden╚Ť─â calit─â╚Ťile, realiz─ârile, avantajele. [Sil. l─â-u-] /<lat. laudare
A SE LĂUDÁ mă láud intranz. A spune cuvinte de laudă despre sine însuși. /<lat. laudare
laud─â f. cuvinte prin care se ├«nal╚Ť─â meritul cuiva. [Lat. LAUDEM].
l─âud├á v. 1. a releva meritul cuiva; 2. a glorifica: l─âuda╚Ťi pe Domnul; 3. a se f─âli: se laud─â prea mult. [Lat. LAUDARE].
l├íud, a l─âud├í, v. tr. (lat. laudare, it. lodare, pv. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, pg. louvar). Relev meritu cu─şva: l─âuda╚Ť─ş pe Domnu (Dumneze┼ş). V. refl. ├Äm─ş relev singur meritele pe care le am or─ş cred c─â le am. Cum te lauz─ş?, cum te afli, ce ma─ş fac─ş? Prost te lauz─ş!, sta─ş prost! nu e╚Öt─ş de invidiat!
l├íud─â f., pl. e (lat. laus, laudis, it. lode ╚Öi loda). Ac╚Ťiunea de a l─âuda. Elogi┼ş, cuvinte pin care lauz─ş, pin care relevi meritu. Fig. A c├«nta laude, a glorifica. V. panegiric.
laudă s. v. APRECIERE. AROGANȚĂ. ATENȚIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAȚIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ONOARE. ORGOLIU. PREȚUIRE. RESPECT. SEMEȚIE. STIMĂ. TRECERE. TRUFIE. VANITATE. VAZĂ.
LAUD─é s. 1. cinste, cinstire, elogiu, giorie, m─ârire, omagiu, pream─ârire, preasl─âvire, prosl─âvire, slav─â, sl─âvire, (├«nv.) m─ârie, pohfal─â, pohvalenie. (Aduce╚Ťi ~ eroilor.) 2. binecuv├«ntare, glorificare, m─ârire, pream─ârire, preasl─âvire, prosl─âvire, slav─â, sl─âvire. (~ vremurilor noastre.) 3. compliment, flatare, m─âgulire. (E sensibil la ~e.)
L─éUDA vb. 1. a cinsti, a c├«nta, a elogia, a glorifica, a m─âri, a omagia, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (├«nv.) a f─âli, a pohf─âli, a preac├«nta, a prea├«n─âl╚Ťa, a preal─âuda, a prear─âdica, a ridica, a slavoslovi. (S─â-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuv├«nta, a glorifica, a m─âri, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, (rar) a ferici. (S─â ~ ziua de fa╚Ť─â.) 3. a se f─âli, a se fuduli, a se m├«ndri. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 4. a se f─âli, a se fuduli, a se groz─âvi, a se infatua, a se ├«mp─âuna, a se ├«nfumura, a se ├«ng├«mfa, a se m├«ndri, a se seme╚Ťi, (rar) a se trufi, (├«nv. ╚Öi pop.) a se m─âri, (pop.) a se p─âuni, (reg.) a se b├«rzoia, a se f─âlo╚Öi, a se marghioli, a se sf─âto╚Öi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se mar╚Ťafoi, (Transilv. ╚Öi Ban.) a se n─âscocor├«, (├«nv.) a se ├«n─âl╚Ťa, a se prea├«n─âl╚Ťa, a se pream─âri, a se prear─âdica, a se ridica, (fam. fig.) a se ├«nfoia, a se umfla, (arg.) a se ╚Öuc─âri. (Nu e cazul s─â te ~ at├«ta!)
lauda (cuv. lat.) 1. Imn, cântare de slavă. 2. Cântec pop. it., de factură polif., răspândit în special în sec. 13 și 14, prin intermediul mișcării franciscane, care utiliza melodii pop. accesibile și la care adapta texte noi, necesare serviciului religios. Contine o riturnelă* ce alternează cu o parte solistică. Drama profană a secolului 17 și oratoriul* provin din forma dialogată a l.
Lauda Sion (lat. ÔÇ×laud─â SionuluiÔÇŁ), secven╚Ť─â (I, 1) ce se c├ónt─â cu ocazia s─ârb─âtoririi ÔÇ×Corpus DominiÔÇŁ. Textul (24 de strofe a c├óte 3-5 versuri) a fost compus de Toma dÔÇÖAquino ├«n 1264 iar melodia (├«n modurile VII ╚Öi VIII) deriv─â din cea a unei alte secven╚Ťe, Laudes crucis attollamus, de Adam de St. Victor (sec. 12). L. este una din cele cinci secven╚Ťe p─âstrate ├«n mis─â*. Melodia ei a stat la baza a numeroase elabor─âri polif. (de la organum* la motet*) printre care, mai cunoscute, sunt cele scrise de Palestrina [dou─â la 8 voci (2) ╚Öi una la 4 voci]. Mendelssohn-Bartholdy a scris o cantat─â* pentru cor ╚Öi orch. intitulat─â L.
laudi spirituali (cuv. it. ÔÇ×prosl─âviri spiritualeÔÇŁ), numele dat unor colec╚Ťii de muzic─â bisericeasc─â, compilate pentru uzul ÔÇ×laudi╚ÖtilorÔÇŁ (it. laudesi), confrerie religioas─â ├«ntemeiat─â la Floren╚Ťa ├«n 1310. Muzica la care era adaptat textul la origine scris ├«n ├«ntregime ├«n it., era extrem de simpl─â ╚Öi interpretat─â la unison*, urm─ârind, prin accesibilitate, atragerea enoria╚Öilor Cea mai veche colec╚Ťie tip─ârit─â dateaz─â din anul 1485 iar cea mai nou─â din 1935 c├ónd Knud Jeppesen editeaz─â la Copenhaga o colec╚Ťie de l. intitulat─â: Die Mehrstimmige Italienische Laude im 16. Jahrhundert, incluz├óndu-le pe acelea publicate de Peturcci ╚Öi al╚Ťii dup─â manuscrise originale.
LAUDA, Andreas Nikolaus (Niki) (n. 1949), automobilist ╚Öi om de afaceri austriac. Campion mondial de Formula 1 (1975, 1977 ÔÇô cu Ferrari ╚Öi ├«n 1984, cu MacLaren). A c├ó╚Ötigat mari circuite ale lumii (Indianapolis, 1982) ╚Öi 25 de Grand Prix-uri. A fundat (1979) compania aerian─â ÔÇ×Lauda Air Luftfahrtgesellschaft GMBÔÇŁ, cu sediul la Viena.
LAUD─é subst. 1. Lauda, fost c─âtun ├«n ora╚Öul R-V├«lcii. 2. Laudea b. (16 B IV 252; VI 255). 3. L─âudat pren. (Bz) ╚Öi L─âudat Lerescu (A╚Ö Br 156) < part. verb. a l─âuda; ÔÇô fam., 1492 etc. (Glos; Giur 153; 17 B II 381 etc.); -ul olt. (Sd XXII; 16 B II 9). Numele circul─â ╚Öi azi.
l├íud─â, laude s. f. 1. Pre╚Ťuire fa╚Ť─â de cineva sau ceva, exprimat─â prin cuvinte; cuvinte prin care se exprim─â aceast─â pre╚Ťuire; ÔÖŽ (├Än propozi╚Ťii exclamative) M─ârire! slav─â! glorie! cinste! 2. (La pl.) Un grupaj de c├ónt─âri din slujba utreniei; od─â. 3. (La pl.) Laude biserice╚Öti = cele ╚Öapte slujbe prin care Bis. aduce lui Dumnezeu cinstire ╚Öi laud─â necurmat─â, zilnic─â, din partea tuturor credincio╚Öilor: vecernia, pavecerni╚Ťa, mezonoptica, utrenia (cu ceasul I), ceasurile III, VI ╚Öi IX, av├ónd ├«n centrul lor Sf├ónta Liturghie, cea mai important─â slujb─â a cultului Bisericii. ÔÇô Din l─âuda (deriv. regr.).

Lauda dex online | sinonim

Lauda definitie

Intrare: laud─â
laud─â substantiv feminin
  • silabisire: la-u-
Intrare: l─âuda
l─âuda verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: l─â-u-
Intrare: lauda
lauda
Intrare: Laud─â
Laud─â