Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

34 defini╚Ťii pentru lature

al─âtur├í [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 315/4 / Pzi: al─ât├║r, -r├ęz / E: al─âturi] 1-2 vtr A (se) a╚Öeza al─âturi Si: alipi (1-2). 3-4 vtr (├Änv) A (se) ├«nvecina. 5-6 vtr (├Änv) A (se) apropia de ceva. 7 vt (├Änv) A ad─âuga. 8 vr (├Änv) A adera la o cauz─â, la o mi╚Öcare. 9 vt A compara.
AL─éTUR├ü, alß║»tur, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza al─âturi, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ÔÖŽ Tranz. A ad─âuga, a anexa. ÔÖŽ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ÔÖŽ Refl. A adera la o cauz─â, la o mi╚Öcare etc. [Var.: l─âtur├í vb. I] ÔÇô Din al─âturi.
L├üTUR─é, laturi, s. f. 1. Parte lateral─â, margine a unui obiect. ÔÖŽ Spec. Fiecare dintre cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale corpului unei fiin╚Ťe, ├«n dreptul coastelor. ÔÖŽ Parte, sens, direc╚Ťie. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än l─âturi = la o parte, ├«ntr-o parte. Pe l─âturi = ├«ntr-o parte ╚Öi ├«n alta. Pe de l─âturi = al─âturi, pe l├óng─â; fig. pe ocolite, indirect. ÔŚŐ Loc. prep. Pe de l─âturile... = pe marginile... ÔŚŐ Expr. A (nu) se da ├«n l─âturi = a (nu) ezita s─â fac─â sau s─â spun─â ceva. ÔÖŽ (├Änv. ╚Öi pop.) Bucat─â, zon─â de la marginea unei ├«ntinderi de p─âm├ónt, a unui ╚Ťinut. ÔŚŐ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formeaz─â un unghi sau dintre liniile care m─ârginesc un poligon. [Pl. ╚Öi: l─âturi. ÔÇô Var.: l├íture s. f.] ÔÇô Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).
LÁTURE s. f. v. latură.
LĂTURÁ vb. I v. alătura.
AL─éTUR├ü, alß║»tur, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza al─âturi, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ÔÖŽ Tranz. A ad─âuga, a anexa. ÔÖŽ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ÔÖŽ Refl. A adera la o cauz─â, la o mi╚Öcare etc. [Var.: l─âtur├í vb. I] ÔÇô Din al─âturi.
L├üTUR─é, laturi, s. f. 1. Parte lateral─â, margine a unui obiect. ÔÖŽ Spec. Fiecare dintre cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale corpului unei fiin╚Ťe, ├«n dreptul coastelor. ÔÖŽ Parte, sens, direc╚Ťie. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än l─âturi = la o parte, ├«ntr-o parte. Pe l─âturi = ├«ntr-o parte ╚Öi ├«n alta. Pe de l─âturi = al─âturi, pe l├óng─â; fig. pe ocolite, indirect. ÔŚŐ Loc. prep. Pe de l─âturile... = pe marginile... ÔŚŐ Expr. A (nu) se da ├«n l─âturi = a (nu) ezita s─â fac─â sau s─â spun─â ceva. ÔÖŽ (├Änv. ╚Öi pop.) Bucat─â, zon─â de la marginea unei ├«ntinderi de p─âm├ónt, a unui ╚Ťinut. ÔŚŐ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formeaz─â un unghi sau dintre liniile care m─ârginesc un poligon. [Pl. ╚Öi: l─âturi. ÔÇô Var.: l├íture s. f.] ÔÇô Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).
LÁTURE s. f. v. latură.
LĂTURÁ vb. I v. alătura.
AL─éTUR├ü, al─ât├║r, vb. I. 1. Tranz. A pune unul l├«ng─â altul, a face s─â stea al─âturi. ╚śapte bu╚Ťi al─âtura... ╚śi din gur─â iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. ÔÖŽ (Cu privire la un act sau un document) A anexa. Al─âtur─âm planul lucr─ârii. 2. Refl. (Urmat de determin─âri ├«n dativ sau introduse prin prep. ┬źde┬╗) A se apropia foarte mult de cineva sau de ceva; a se a╚Öeza al─âturi. ╚śi tu mi te al─âturi, cu um─ârul, fierbinte. STANCU, C. 103. El cerca a se al─âtura de pom, dar pomul ├«i zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. Mihnea-vod─â nu-l credea, Ci de geam s-al─âtura, La c├«rlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. (Scopul al─âtur─ârii este de a ├«nso╚Ťi ├«n mers pe cineva) ├«mpreun─â... vecini... rosti Sender, al─âtur├«ndu-se convoiului. CAMILAR, N. I 87.
L├üTUR─é, laturi ╚Öi (├«n expresii ╚Öi locu╚Ťiuni) l─âturi, s. f. 1. Parte lateral─â a unui obiect. Ie╚Öi din camer─â ├«n antreu, apoi pe u╚Öa ce da ├«ntr-o latur─â a casei. DUMITRIU, N. 104. ╚śi-n dou─â laturi templul deschise-a lui portale. EMINESCU, O. I 98. Sus bat laturile, Jos pic─â negurele (Cernutul). GOROVEI, C. 64. ÔÖŽ Fiecare din cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale corpului, ├«n dreptul coastelor. Se a╚Öezase ├«ntr-o latur─â, mai mult cu spatele. SADOVEANU, B. 230. ÔÖŽ Parte, direc╚Ťie. Doar dac─â l-or fi p─âlit dintr-o latur─â prieteni pe furi╚Ö. SADOVEANU, B. 123. ÔŚŐ Loc. adv. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu verbe de mi╚Öcare sau cu construc╚Ťii care exprim─â mi╚Öcarea) ├Än l─âturi (rar ├«n laturi) = la o parte, ├«ntr-o parte. Doctorul f─âcu un salt in laturi ╚Öi d─âdu peste o movil─â. SADOVEANU, P. M. 300. O f├«nt├«n─â... cu un capac deschis ├«n l─âturi. CREANG─é, P. 204. D─â-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei ├«n laturi. EMINESCU, O. I 155. Murgu-i sprinten da-n l─âturi sfor─âind. ALECSANDRI, P. III 282. (├Än amenin╚Ť─âri) ├Än l─âturi, venetici! CO╚śBUC, P. I 209. Pe l─âturi = ├«ntr-o parte ╚Öi ├«n alta. Aruncau priviri pe l─âturi s─â nu-i z─âreasc─â cineva. POPA, V. 333. Pe de l─âturi = pe l├«ng─â, fig. pe ocolite, indirect. Proprietarul viei ├«i pl─âtea bine, dar le mai pica ╚Öi pe de l─âturi c├«╚Ötig. DUMITRIU, N. 259. Oan╚Ť─â a trecut pe de l─âturi, lu├«ndu-i ├«nainte. SAHIA, N. 97. M─âi copii! cum vre╚Ťi s─â spun... de-a dreptul? ori pe de l─âturi? ALECSANDRI, T. I 95. ÔŚŐ Loc. prep. Pe de l─âturile = pe marginile. Pe de l─âturile cur╚Ťii [vezi] grajdul ╚Öi od─âile pentru slugi. PAS, L. I 83. ÔŚŐ Expr. A nu se da ├«n l─âturi = a nu ezita, a nu se codi (de la o ac╚Ťiune ur├«t─â). Dac─â a venit vremea de jertf─â, apoi c├«t m-ajunge partea, nu m─â dau ├«n l─âturi. CARAGIALE, O. II 85. Nici de asta nu te-ai da ├«n l─âturi. CREANG─é, P. 166. 2. Aspect sub care se poate prezenta un lucru. Trebuie s─â v─â ar─ât o latur─â foarte serioas─â a acestei probleme, pe care voi n-o cunoa╚Öte╚Ťi. BARANGA, I. 198. 3. (├Änvechit ╚Öi popular) Por╚Ťiune l─âturalnic─â, bucat─â de la marginea unei ├«ntinderi de p─âm├«nt, a unui ╚Ťinut. Venea-nceti╚Öor, ╚śchiop─ât├«nd, schel─âl─âind, Laturile cam ╚Ťiind, Dolca, haita cea b─âtr├«n─â, Ce ╚Ötia r├«ndul la st├«n─â. ALECSANDRI, P. P. 55. 4. Fiecare din semidreptele care formeaz─â un unghi sau din liniile care m─ârginesc o figur─â geometric─â. Se mir─â Filip de precizia cu care erau indicate cifrele pe laturile triunghiului. GALAN, B. I 268. ÔÇô Variant─â: l├íture (SADOVEANU, B. 106) s. f.
LÁTURE s. f. v. latură.
AL─éTUR├ü, alß║»tur, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) a╚Öeza al─âturi, a (se) apropia mult. [Var.: l─âtur├í vb. I] ÔÇô V. al─âturi.
alăturá (a ~) vb., ind. prez. 3 alắtură
látură s. f., g.-d. art. láturii; pl. láturi
!lắturi (pe de ~) loc. adv.
alăturá vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. și pl. alătură
în lături (la o parte) loc. adv.
látură s. f., art. látura, g.-d. art. láturii; pl. láturi (și lături în expr.: în lături)
pe de l─âturi loc. adv.
ALĂTURÁ vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)
L├üTUR─é s. v. regiune, ╚Ťinut.
LÁTURĂ s. 1. (GEOM.) (înv.) plasă. (~ a unui poligon.) 2. v. muchie. 3. extremitate, margine, parte. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 4. v. coastă. 5. v. parte. 6. v. aspect.
l├ítur─â (l├íturi), s. f. ÔÇô 1. Coast─â, r├«n─â, flanc. ÔÇô 2. Bord, margine, ╚Ť─ârm. ÔÇô 3. Extremitate, cap, parte lateral─â sau terminal─â a unui obiect. ÔÇô 4. (├Änv.) Regiune, provincie. ÔÇô Var. lature, pl. l─âturi. Din lat, s. n., din al c─ârui pl. laturi s-a reconstituit un sing. analogic, cf. fagure, gaur─â (Caraga╚Ť─â, BF, III, 39). Ar putea reprezenta de asemeni ╚Öi pl. lat. latera (Pu╚Öcariu 950; Candrea-Dens., 961; REW 4934; DAR; Candrea; Tiktin), cf. v. it. latora. ├Än sf├«r╚Öit, Ascoli, Arch. glott. it., II, 529 ╚Öi Scriban se g├«ndesc la lat. latus, lateris, ceea ce pare mai pu╚Ťin probabil. Pl. laturi pare c─â s-a specializat ├«n epoca modern─â cu sensul de ÔÇ×p─âr╚Ťi, coasteÔÇŁ, ├«n timp ce pl. l─âturi, se folose╚Öte aproape exclusiv ├«n expresii fixe; ├«n l─âturi, adv. (la o parte; aparte, afar─â; ├«n afar─â); pe de l─âturi, adv. (de ambele p─âr╚Ťi; indirect); al─âturi (var. al─âturea), adv. (l├«ng─â, aproape de). Der. l─âturalnic, adj. (lateral; indirect; ascuns, nedemn), cu suf. -nic; l─âtural, adj. (lateral), crea╚Ťie artificial─â a lui Odobescu, dup─â fr. lat├ęral, neuzitat─â; l─âturean, adj. (Trans., periferic; Trans., str─âin, venetic, de afar─â); l─âturin╚Ť, adj. (Banat, str─âin); l─âturi╚Ö, adj. (lateral); l─âtura╚Ö, adj. (lateral); l─âtura╚Ö, s. m. (locuitor al periferiei sau al unui cartier; ├«nv., locuitor care pl─âtea numai d─ârile la un feudal, f─âr─â s─â aib─â obliga╚Ťii fa╚Ť─â de principe; ├«nv., str─âin, din afar─â; muncitor la minele de sare; cal de al─âturi; cal de ajutor; nimf─â de ╚Ť├«ntar; ultimii din╚Ťi ai calului); l─âturar (var. l─âtura╚Ö, l─âturin╚Ť─â), s. n. (sc├«ndura care se adaug─â la c─âru╚Ť─â, pentru a fi ├«nc─ârcat─â mai mult); al─âtura, vb. (a pune al─âturi, a compara; a reuni, a ad─âuga); del─âtura, vb. (a desp─âr╚Ťi), de la expresia de l─âturi; ├«nl─âtura, vb. (a desp─âr╚Ťi, a separa; a da deoparte, a suprima); l─âtunoaie (var. l─âtunoi, l─âturoi), s. f. (r─âritur─â, bucat─â de p├«nz─â neapretat─â ╚Öi sc─âmo╚Öat─â; bucat─â de lemn, sc├«ndur─â t─âiat─â de l├«ng─â scoar╚Ť─â), de la latur─â cu suf. augmentativ -oi; l─âtunoios, adj. (plin de scame; plin de r─ârituri).
A AL─éTUR├ü al─âtur tranz. 1) A face s─â se al─âture. 2) A mai pune la ceea ce este; a ad─âuga. 3) fig. A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile ╚Öi diferen╚Ťele; a confrunta; a compara. /Din al─âturi
A SE ALĂTURÁ mă alătur intranz. 1) A se așeza alături; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei mișcări, al unui curent ideologic, împărtășindu-i ideile; a adera. ~ la părerea generală. /Din alături
L├üTUR─é ~i f. 1) Parte lateral─â a unui obiect; margine. 2) Fiecare dintre cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale corpului omenesc. 3) Direc╚Ťie a unei mi╚Öc─âri (├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp). ÔŚŐ ├Än l─âturi la o parte; ├«ntr-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) Fiecare dintre liniile care m─ârginesc o figur─â geometric─â sau dintre semidreptele care formeaz─â un unghi. [G.-D. laturii] /<lat. latora
al─âtur├á v. 1. a pune al─âturea, a anexa, a compara, a pune ├«n paralel; 2. a se apropia: nu po╚Ťi s─â te al─âturi de el.
lature f. 1. partea dreapt─â sau st├óng─â a corpului: se culc─â pe laturea dreapt─â; 2. partea lateral─â, margine: ╚Öedea pe laturea carului; 3. Geom. linie m─ârgina╚Ö─â: triunghiul are trei laturi; 4. parte de loc, direc╚Ťiune: v├óntul sufl─â din cele patru laturi ale lumii; 5. partea unui lucru ├«n dou─â laturi: templul deschise ale lui portale Em. [Lat. LATERA]. ÔĽĹ adv. l─âturi (├«n), la oparte, ├«napoi.
alß║»tur ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. al─âturea). Pun al─âturea: a al─âtura o banc─â de alta. Anexez: a al─âtura o scrisoare la alta sa┼ş alte─şa. Compar: a al─âtura un lucru cu altu. V. refl. Al─âtura╚Ťi-v─â de zid.
l├íture f., pl. latur─ş ╚Öi l├á (lat. latus, luteris, lature; it. lato, pv. latz, fr. -les- [├«n Aix-les-Bains], sp. pg. lado). Coast─â, parte de la margine: a dormi pe o lature (ma─ş des: pe o coast─â), a c─âdea pe o lature, laturile une─ş cor─âbi─ş, une─ş armate. Margine, hotar, limit─â: laturile lumi─ş. Geom. Linie cu care se m─ârgine╚Öte o figur─â ├«nchis─â: cele tre─ş latur─ş ale unu─ş triungh─ş. ├Än l─âtur─ş, la o parte: u╚Öile se deschiser─â ├«n l─âtur─ş. Strig─ât imperativ: fug─ş ├«n l─âtur─ş (la o parte)!
ALĂTURA vb. 1. a (se) anexa, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)
latură s. v. REGIUNE. ȚINUT.
LATUR─é s. 1. (GEOM.) (├«nv.) plas─â. (~ a unui poligon.) 2. dung─â, margine, muchie. (~ patului, a cutiei.) 3. extremitate, margine, parte. (Doarme pe ~ dreapt─â a patului.) 4. coast─â, dung─â, parte. (St─â ├«ntins pe-o ~.) 5. direc╚Ťie, parte, sens. (Veneau spre noi din toate ~.) 6. aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. (~ vesel─â a lucrurilor.)

Lature dex online | sinonim

Lature definitie

Intrare: al─âtura
al─âtura verb grupa I conjugarea I
l─âtura verb grupa I conjugarea I
Intrare: latur─â
latur─â substantiv feminin
lature
latur─â