Dicționare ale limbii române
LATRÓNES s.m.pl. (Liv.) Denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau în Roma antică. [< lat. latrones].
LATRÓN s. m. (în Roma antică) denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau. (< lat. latrones)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
latron dex
Intrare: latron (pl. -es)
latron pl. -es
Intrare: latron (pl. -i)
latron pl. -i