LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Care se referă la limba și la literatura romanilor; latin. Vorbesc ei cu mare dragoste pe limbă latinească. SADOVEANU, Z. C. 84. Racle mîndre-mpărătești Purtînd semne latinești. ALECSANDRI, P. P. 21. – Variantă: lătinesc, -eáscă (TEODORESCU, P. P. 171) adj.

LĂTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. latinesc.

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

LATINÉSC adj. v. latin.

LATINÍ vb. v. latiniza.

latinesc a. ce ține de limba latină: vorbe latinești ║ adv. latinește, în limba latină.

*latinésc, -eáscă adj. Latin. – Vechĭ lătinesc.

LATINESC adj. latin. (Limba ~.)

latini vb. v. LATINIZA.

LATINI, Brunetto (c. 1220-c. 1294), erudit și om politic florentin. Magistrul lui Dante. Poeme didactice, o lucrare enciclopedică în franceză („Cărțile comorii”). Partizan al grupării politice a guelfilor; între 1260 și 1266 a trăit în exil în Franța.