Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

38 defini╚Ťii pentru latin─â

LAT├ŹN, -─é, latini, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La pl.) Popula╚Ťie indo-european─â stabilit─â la sf├ór╚Öitul milen. 2. ├«. H. ├Än provincia Latium din Italia Central─â; (╚Öi la sg.) persoan─â care f─âcea parte din aceast─â popula╚Ťie. 2. Adj. Care apar╚Ťine Latiumului sau latinilor (1), privitor la Latium ori la latini; p. ext. care se refer─â la limba ╚Öi la literatura romanilor sau care apar╚Ťine acestora; latinesc. ÔŚŐ Limba latin─â (╚Öi substantivat, f.) = limba indo-european─â vorbit─â de romani. ÔÇô Din lat. latinus, fr. latin.
LAT├ŹN, -─é, latini, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a vechiului ╚Ťinut Latium din Italia sau era originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine latinilor (1) sau Latiumului, privitor la latini sau la Latium; p. ext. care se refer─â la limba ╚Öi la literatura romanilor sau care apar╚Ťine acestora; latinesc. ÔŚŐ Limba latin─â (╚Öi substantivat, f.) = limba indo-european─â vorbit─â de romani. ÔÇô Din lat. latinus, fr. latin.
LAT├ŹN1, -─é, latini, -e, adj. Care se refer─â la Latium, care provine din acest ╚Ťinut al Italiei antice, roman; p. ext. care se refer─â la limba ╚Öi literatura romanilor. Constat─âm... a╚Öa cum era de a╚Öteptat, c─â majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latin─â. GRAUR, F. L. 61. ├Änaintea patului o mas─â murdar─â al c─ârei lemn grunzuros de vechime era t─âiat cu litere latine ╚Öi gotice. EMINESCU, N. 38. Gramaticii rom├«ni au ajuns la caos c─âl─ârind pe gramaticile latine. RUSSO, S. 54. ÔŚŐ Limba latin─â (sau substantivat, f., latina) = limba vorbit─â de romani. Noi am tr─âit ├«n lume, latina ne╚Ötiind. NEGRUZZI, S. II 177. Limba latin─â clasic─â v. clasic. Limba latin─â popular─â (sau, ├«nvechit, vulgar─â) v. vulgar. ÔÇô Variant─â: ÔÇô l├ętin, -─â adj.
LAT├ŹN2, -─é, latini,-e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a vechiului ╚Ťinut Latium din Italia.
lat├şn adj. m., s. m., pl. lat├şni; adj. f., s. f. lat├şn─â, pl. lat├şne
lat├şn─â (limb─â) s. f., g.-d. art. lat├şnei
lat├şn s. m., adj. m., pl. lat├şni; f. sg. lat├şn─â, g.-d. art. lat├şnei, pl. lat├şne
lat├şn─â (limba) s. f., g.-d. art. lat├şnei
LAT├ŹN adj. v. papal, roman.
LAT├ŹN adj., s. v. catolic, romano-catolic.
LAT├ŹN s., adj. 1. s., adj. roman. (Popula╚Ťie ~.) 2. adj. latinesc. (Limba ~.)
LAT├ŹN─é s. (├«nv.) l─âtinie. (Carte scris─â ├«n ~.)
LAT├ŹN, -─é adj. Din La╚Ťiu. ÔÖŽ Roman; de origine roman─â. ÔÖŽ (Mar.) Vel─â latin─â = p├ónz─â triunghiular─â ├«nvergat─â pe o anten─â. [< lat. latinus].
LAT├ŹN, -─é I. adj., s. m. f. (locuitor) din Latium /Italia/, care apar╚Ťinea Romei antice. ÔŚŐ roman. ÔŚŐ (s. f.) limb─â italic─â vorbit─â de romani. II. adj. arhitectur─â ~─â = stil roman degenerat, av├ónd ca tip bazilica roman─â. ÔŚŐ (mar.) vel─â ~─â = p├ónz─â triunghiular─â ├«nvergat─â pe o anten─â. (< lat. latinus, fr. latin)
l├ítin (lat├şn─â), adj. ÔÇô Locuitor din Latium. Lat. latinus (sec. XVII). Este dublet al lui letin, s. m. (str─âin; eretic), din mag. latin, sb. latin ╚Öi al lui latin─â, s. f. (str─âin─âtate; lume str─âin─â), cf. REW 4927. ÔÇô Der. latinesc (var. ├«nv. l─âtinesc, letinesc), adj. (latin); latine╚Öte, adv. (├«n latin─â); latinie (var. l─âtinie), s. f. (├«nv., latin─â), toate din sec. XVII; latinism, s. n.; latinist, s. m.; latinitate, s. f.; latiniza, vb. (a romaniza, a face latin), toate din sec. XIX.
LAT├ŹN1 ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de vechiul Latium; propriu vechiului Latium. 2) Care se refer─â la limba ╚Öi literatura romanilor. /<lat. latinus, sl. latin├ę, ngr. latinos, fr. latin
LAT├ŹN2 ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a provinciei Latium din Italia central─â sau era originar─â din aceast─â provincie. /<lat. latinus, fr. latin
LAT├ŹN─é f. mai ales art. Limba latinilor. /<lat. latinus, fr. latin
Cetatea Latinilor f. V. Orevi╚Ťa.
Imperiu n. Imperiul Roman, fundat de August (29 a. Cr.), fu ├«mp─âr╚Ťit la moartea lui Teodosiu (395) ├«n dou─â: Imperiul de Occident, distrus de barbari (476) ╚Öi Imperiul de Orient (bizantin), subzist─â p├ón─â la luarea Constantinopolii de Turci (1453); Imperiul romano-germanic (sf├óntul), fundat de Otton (962), ├«ncet─â de a mai exista cu abdicarea ├«mp─âratului austriac Francisc II (1806) ╚Öi fu reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; Imperiul latin, fundat la Constantinopole ├«n 1204 de Balduin de Flandra, c─âpetenia crucia╚Ťilor, fu distrus ├«n 1261; Imperiul rom├óno-bulgar, Stat format ├«n sec. XII prin unirea Vlahilor cu Bulgarii: el sus╚Ťinu lupte numeroase cu imperiul bizantin ╚Öi atinse culmea cu ├«mp─âratul Ioani╚Ťiu; dec─âz├ónd dup─â moartea acestuia, imperiul rom├óno-bulgar continu─â a subzista p├ón─â la b─ât─âlia dela Cossova (1339). Imperiul Ceresc, numele ce Chinezii dau ╚Ť─ârii lor.
latin a. 1. care e din La╚Ťiu, ce prive╚Öte aceast─â ╚Ťar─â: limba latin─â; 2. re├«ativ la popoarele romanice: gintea latin─â; 3. relativ la catolicism: biserica latin─â, ├«n opozi╚Ťiune cu cea greac─â. V. letin. ÔĽĹ latina f. limba latin─â.
Orevi╚Ťa f. deal ╚Öi sat ├«n jud. Mehedin╚Ťi, unde se face un vin negru foarte c─âutat: 2300 loc. Ruine numite de popor Cetatea Latinilor.
*latin, -─â s. (lat. Latinus). Locuitor al La╚Ťiulu─ş sa┼ş originar de acolo. Catolic (V. letin). Neolatin, om a c─âru─ş limb─â se deriv─â din latin─â: Rom├óni─ş ├«s Latin─ş. Adj. Care ╚Ťine de La╚Ťi┼ş sa┼ş de locuitori─ş lu─ş: Roma a subjugat toate popula╚Ťiunile latine. Care ╚Ťine de limba vechilor Roman─ş: gramatica latin─â. Na╚Ťiun─ş latine (sa┼ş romanice), a c─âror limb─â se deriv─â din latin─â (Rom├óni─ş, Retoromani─ş, Italieni─ş, Proven╚Ťali─ş, Franceji─ş, Catalani─ş, Spanioli─ş ╚Öi Portugheji─ş). Cartieru latin, acela ├«n care e universitatea sa┼ş cele ma─ş multe facult─â╚Ť─ş, ma─ş ales vorbind de Paris. Biserica latin─â, ritu latin, biserica catolic─â, ritu catolic. P├«nz─â latin─â (la b─ârc─ş), ├«n tre─ş col╚Ťur─ş ╚Öi at├«rnat─â de anten─â. S. f. Limba latin─â: latina e limba ╚Ötiin╚Ťific─â pin excelen╚Ť─â. Latin─â culinar─â, latin─â amestecat─â cu cuvinte no─ş cu termina╚Ťiun─ş latine.
LATIN s., adj. 1. s., adj. roman. (Popula╚Ťie ~.) 2. adj. latinesc. (Limba ~.)
latin adj., s. v. CATOLIC. ROMANO-CATOLIC.
latin adj. v. PAPAL. ROMAN.
LATINĂ s. (înv.) lătinie. (Carte scrisă în ~.)
lat├şn, -─â, latini, -e, adj., s.f. ÔÇô (arh.) 1. Str─âin; str─âin─âtate; lume str─âin─â. 2. Om r─âu ╚Öi perfid. ÔÖŽ Papahagi (1925) consemneaz─â expr. lat├şn─â rea (├«n Ieud, Maramure╚Ö, la ├«nceputul sec. XX). ÔÇô Var. a lui letin ÔÇ×str─âin; eretic, catolicÔÇŁ < magh. latin, srb. latin (DER) ╚Öi dublet al[1] lui latin ÔÇ×locuitor din LatiumÔÇŁ (DER) < lat. latinus (sec. XVII), fr. latin (DEX, MDA). corectat─â
lat├şn, -─â, s.f. ÔÇô Papahagi (1925) consemneaz─â expr. lat├şn─â rea (├«n Ieud) ╚Öi gloseaz─â ÔÇ×om r─âuÔÇŁ, c├ónd ├«n realitate are sensul de ÔÇ×str─âin─âtate; lume str─âin─âÔÇŁ. ÔÇô Lat. latinus.
AMERICA LATIN─é, denumire generic─â a ╚Ť─ârilor care ocup─â America de Sud ╚Öi America Central─â istmic─â ╚Öi insular─â (la sud de Rio Bravo del Norte). Denumirea provine de la faptul c─â ├«n aceste ╚Ť─âri predomin─â limbile de origine romanic─â. Pe terit. A.L. s├«nt 33 de state ╚Öi c├«teva teritorii dependente, ├«nsum├«nd o supr. de c. 450 mil. loc. (1989). ├Än 18 ╚Ť─âri, limba oficial─â este spaniola, ├«n 12 engleza, iar ├«n celelalte se vorbe╚Öte portugheza (Brazilia), franceza (Haiti) ╚Öi olandeza (Surinam). 10 la sut─â din popula╚Ťia A.L. vorbe╚Öte limbile amerindiene.
IMPERIUL LATIN DE CONSTANTINOPOL, stat cruciat, constituit pe o parte a Imp. Bizantin dup─â cucerirea, ├«n urma unor ├«nd├órjite lupte, a Constantinopolului (13 apr. 1204) de c─âtre participan╚Ťii la a patra cruciad─â. Conform ├«n╚Ťelegerii dintre crucia╚Ťi ╚Öi vene╚Ťieni, conduc─âtorului cruciat Baldovin de Flandra, desemnat ├«mp─ârat, ├«i reveneau mare parte din Constantinopol, regiunea trac─â ├«nvecinat─â, unele st─âp├óniri bizantine din Asia Mic─â, precum ╚Öi unele insule din M─ârile Egee ╚Öi Ionic─â. S-a men╚Ťinut p├ón─â ├«n 1261, c├ónd Mihail VIII Paleologul, ├«mp─âratul bizantin de la Niceea, a restabilit Imp. Bizantin cu capitala la Constantinopol.
LAT├ŹN, -─é s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La m. pl.) Popula╚Ťie indo-european─â care s-a stabilit la sf├ór╚Öitul milen. 2 ├«. Hr. ├«n provincia Latium (azi reg. Lazio) din Italia central─â. ÔÖŽ Persoan─â care face parte din aceast─â popula╚Ťie. 2. Adj. Care se refer─â la Latium, care provine din aceast─â provincie; p. ext. care se refer─â la limba ╚Öi literatura romanilor; de origine roman─â. ÔŚŐ Limba l. (╚Öi substantivat, f.) = limb─â indo-european─â din grupul italic. Vorbit─â de latini s-a extins ├«n paralel cu expansiunea politic─â a Romei, ├«n special ca limb─â a administra╚Ťiei ╚Öi culturii, ├«n toat─â Italia ╚Öi pe ├«ntreg teritoriul imperial, reu╚Öind s─â ├«nl─âture celelalte limbi din Italia (etrusca, osca) ╚Öi din alte regiuni (ilira, celtica, retica), cu excep╚Ťia limbii grece╚Öti. A fost limba oficial─â a Imp. Roman, vorbit─â din Bretania ╚Öi Portugalia p├ón─â la G. Persic. ├Än Evul Mediu a reprezentat mijlocul principal de comunicare, ca limb─â a ╚Ötiin╚Ťei, filozofiei ╚Öi teologiei. Adoptat─â de Biserica catolic─â ca limb─â liturgic─â ÔÇô dup─â traducerea Vulgatei a devenit a doua limb─â interna╚Ťional─â dup─â greac─â, fiind folosit─â ├«n unele universit─â╚Ťi europene p├ón─â ├«n sec. 19. L. nu a avut dialecte, dar deosebirile regionale s-au accentuat continuu. Al─âturi de l. literar─â (cristalizat─â ├«n sec. 2-3), a existat ╚Öi o variant─â popular─â, vorbit─â (l. vulgar─â, popular─â), din care s-au dezvoltat limbile romanice. ÔŚŐ Alfabetul l. = alfabet creat ├«n sec. 7 ├«. Hr. pe baza celui etrusc. Are 23 de litere. Este folosit ast─âzi ├«n scrierea mai multor limbi (ex. limbile romanice, germanice, fino-ugrice etc.).
LATIN ROCK, stil muzical apărut în urma fuziunii între rock și ritmurile latino-americane. Exponent marcant al genului, Carlos Santana.
ORGANIZA╚ÜIA DE SOLIDARITATE A POPOARELOR DIN ASIA, AFRICA ╚śI AMERICA LATIN─é (├«n sp.: Organizaci├│n de Solidaridad de los Pueblos de Africa, Asia y Am├ęrica Latina ÔÇô O.S.P.A.A.A.L.), organiza╚Ťie interna╚Ťional─â neguvernamental─â, cu sediul la Havana (Cuba), creat─â ├«n 1966, ├«n scopul unirii, coordon─ârii ╚Öi ├«ncuraj─ârii mi╚Öc─ârilor de eliberare na╚Ťional─â din cele trei continente ╚Öi ├«nl─âtur─ârii oric─âror forme de discriminare rasial─â. La activit─â╚Ťile ei iau parte organiza╚Ťii na╚Ťionale din 80 de ╚Ť─âri (1984).
LAT├ŹN, -─é adj. (< lat. latinus): ├«n sintagma alfabet latin (v.).
LAT├ŹN─é s. f. (< adj. latin, -─â < lat. latinus, fr. latin): limb─â indo-european─â din grupul italic (al─âturi de etrusc─â, falisc─â, venet─â, osc─â ╚Öi umbrian─â), vorbit─â ini╚Ťial pe un teritoriu restr├óns ├«n jurul Romei, apoi pe ├«ntreg teritoriul Peninsulei Italice ╚Öi ├«n cele din urm─â ├«n cea mai mare parte a regiunilor cucerite de romani. Poseda dialecte ├«nc─â din secolul al V-lea e. n. Odat─â cu sl─âbirea leg─âturilor dintre centru ╚Öi provincii, cu izolarea teritorial─â ╚Öi cu invazia popoarelor migratoare (secolul al V-lea e. n.) a avut loc procesul de diversificare a limbii latine ├«n dialecte, mai ├«nt├ói preliterare, ca cel prenestin, roman ╚Öi falisc, apoi literare, transformate ulterior, prin accentuarea deosebirilor dintre ele ╚Öi prin contactul nemijlocit cu limbile popula╚Ťiilor autohtone, ├«n adev─ârate limbi (romanice) vorbite de popoarele din fostele provincii romane ╚Öi legate structural prin originea lor comun─â: rom├óna, dalmata, italiana, sarda, retoromana, provensala, franceza, catalana, spaniola ╚Öi portugheza (pentru unii lingvi╚Öti ╚Öi franco-provensala, diferit─â de provensal─â ÔÇô v.). ├Än evul mediu, a fost limba interna╚Ťional─â a intelectualilor europeni. L. s-a folosit ca limb─â de cult, ├«n justi╚Ťie ╚Öi ├«n administra╚Ťie ├«n Germania, ├«n secolele al XVI-lea ╚Öi al XVII-lea; ├«n Polonia, ea a fost folosit─â ca limb─â literar─â a vechilor polonezi p├ón─â ├«n secolul al XIV-lea; ├«n Ungaria, a fost ├«ntrebuin╚Ťat─â ca limb─â oficial─â p├ón─â ├«n secolul al XIV-lea (c├ónd a ├«nceput lupta de emancipare a limbii maghiare de sub influen╚Ťa l.), iar ├«n nordul Africii ea a devenit limba oficial─â ╚Öi literar─â a popula╚Ťiilor berbere ├«nc─â din secolul al IV-lea e. n., ├«nlocuind feniciana, p├ón─â c├ónd a fost ├«nlocuit─â, la r├óndu-i, de arab─â (secolul al VII-lea e. n.). ├Än Italia ea a fost ├«nlocuit─â progresiv de italian─â abia ├«n secolul al XIV-lea, r─âm├ón├ónd totu╚Öi ca limb─â de cult ├«n Cetatea Vaticanului p├ón─â ├«n zilele noastre. Al─âturi de greaca veche, ea a fost ╚Öi este ╚Öi ast─âzi cel mai important izvor de creare a terminologiei ╚Ötiin╚Ťifice interna╚Ťionale, influen╚Ť├ónd vocabularul a numeroase limbi europene (╚Öi neeuropene). ├Än mod obi╚Önuit, se disting mai multe aspecte ale limbii latine: latina arhaic─â, latina preclasic─â, latina imperial─â (clasic─â, literar─â), latina post-clasic─â, latina cre╚Ötin─â, latina provincial─â, latina vulgar─â (popular─â), latina t├órzie, latina medieval─â, latina dun─ârean─â etc. ÔŚŐ ~ arh├íic─â: l. vorbit─â ├«n perioada de ├«nceput, str─âveche a poporului latin. ÔŚŐ ~ imperi├íl─â (cl├ísic─â, liter├ír─â): l. folosit─â ├«n scris de popula╚Ťia roman─â instruit─â din perioada imperiului roman. Constituit─â ├«n urma unei ├«ndelungate tradi╚Ťii, ea ╚Öi-a fixat normele prin scrierile celor mai buni autori din secolul I ├«.e.n. (Cezar, Ovidiu, Hora╚Ťiu ╚Öi Virgiliu) ╚Öi s-a impus ca model tuturor scriitorilor romani din secolele urm─âtoare. ÔŚŐ ~ cre╚Öt├şn─â: l. vorbit─â ├«n perioada cre╚Ötinismului roman, a scriitorilor latini cre╚Ötini. ÔŚŐ ~ vulg├ír─â (popul├ír─â): l. vorbit─â curent de popula╚Ťia roman─â (mai ales neinstruit─â), caracterizat─â prin evolu╚Ťie mai liber─â a sunetelor ╚Öi a formelor ╚Öi prin elemente afective de vocabular. Este cunoscut─â din inscrip╚Ťii, din scrierile unor autori populari, din m─ârturii ale autorilor antici (mai ales gramatici) ╚Öi din compararea actualelor limbi romanice. ÔŚŐ ~ t├órz├şe: l. vorbit─â de popula╚Ťia roman─â ├«n perioada imediat anterioar─â form─ârii limbilor romanice (p├ón─â la anul 200 e. n.). ÔŚŐ ~ mediev├íl─â: l. folosit─â ├«n ╚Ť─ârile Europei occidentale ╚Öi centrale ca limb─â a actelor publice ╚Öi particulare ╚Öi de cult. ÔŚŐ ~ dun─âre├ín─â: l vorbit─â de popula╚Ťiile romanizate din ╚Ťinuturile sud-est-europene, inclusiv din Panonia ╚Öi Dalma╚Ťia, p├ón─â ├«n secolele V ÔÇô VI e. n. Este cunoscut─â, ca ╚Öi l. popular─â, din inscrip╚Ťii (r─âmase ├«n aceast─â zon─â) ╚Öi din compararea limbii rom├óne cu celelalte limbi romanice, a stadiilor mai vechi ale limbii noastre cu l. clasic─â ╚Öi popular─â. Ea constituie baza cea mai larg─â ╚Öi mai solid─â pentru ├«n╚Ťelegerea evolu╚Ťiei limbii rom├óne. ÔŚŐ ~ v├şe: limb─â interna╚Ťional─â auxiliar─â, care se bazeaz─â pe transformarea universal─â a limbii latine. A fost creat─â ├«n 1956 prin adaptarea l. la cerin╚Ťele unei limbi moderne (libertate stilistic─â pentru vorbitorii ei, ├«mbog─â╚Ťirea vocabularului prin latinizarea termenilor moderni intra╚Ťi ├«n uzul general etc.). ÔŚŐ ~ sine flexione (ÔÇ×latin─â f─âr─â flexiuneÔÇŁ): limb─â artificial─â creat─â prin simplificarea la maximum a gramaticii limbii latine.
LATINU subst., considerat ca etnic, cf. fr├«nc. 1. ÔÇô s.; Latini mo╚Öie (R Gr). 2. Latinislav t., n. ├Ämprumutat; cf. blg. latina ÔÇ×narcis albÔÇŁ, care sub influen╚Ťa etn. blg. latinko ÔÇ×catolicÔÇŁ a produs In bulgar─â antroponime: Latinka, Lata etc. (Weig).
lat├şn -─â, latini, -e adj. (╚śi subst.) 1. Din vechiul Latium; p. ext. (dup─â r─âsp├óndirea limbii din Latium ├«n tot Imperiul roman) roman. 2. Catolic. ÔÇô Din lat. latinus.

Latin─â dex online | sinonim

Latin─â definitie

Intrare: latin (adj.)
latin adjectiv
Intrare: latin─â
latin─â substantiv feminin
Intrare: latin─â
latin─â substantiv feminin