latifundie definitie

16 definiții pentru latifundie

LATIFÚNDIE s. f. v. latifundiu.
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium.
LATIFÚNDIE s. f. v. latifundiu.
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium.
LATIFÚNDIE s. f. v. latifundiu.
LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. (În orînduirile bazate pe exploatare) Mare proprietate funciară, moșie foarte întinsă, domeniu. O, îi recunoștea pe toți:... dregători puternici, proprietari de latifundii, politiciani și diplomați. GALACTION, O. I 312. – Variantă: latifúndie (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 6/2) s. f.
latifúndiu [diu pron. diu] s. n., art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (-di-i-)
latifúndiu s. n. [-diu pron. -diu], art. latifúndiul; pl. latifúndii, art. latifúndiile (sil. -di-i-)
LATIFÚNDIU s. v. moșie.
LATIFÚNDIE s.f. v. latifundiu.
LATIFÚNDIU s.n. Domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari de pământ. ♦ Mare proprietate funciară privată. [Pron. -diu, var. latifundie s.f. / < lat. latifundium].
LATIFÚNDIU s. n. domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari. ◊ mare proprietate funciară privată. (< lat., fr. latifundium)
LATIFÚNDIU ~i n. Mare proprietate funciară privată; moșie de proporții; domeniu. /<lat. latifundium
latifundiu n. (la Romani) vastă posesiune de terenuri.
*latifúndiŭ n. (lat. latifundium, d. latus, lat, și fundus, moșie. V. fonciar). Moșie imensă.
LATIFUNDIU s. domeniu, moșie, (Transilv.) iosag, (înv.) posesiune, prediu. (~ feudal.)

latifundie dex

Intrare: latifundiu
latifundiu substantiv neutru
  • pronunție: -diu pr. -dĭu
latifundie