laterit definitie

8 definiții pentru laterit

LATERÍT, laterite, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite.
LATERÍT, laterite, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite.
laterít s. n., pl. lateríte
laterít s. n., pl. lateríte
LATERÍT s.n. (Geol.) Sol din regiunile tropicale, colorat în roșu, în galben sau în cafeniu și rezultat prin alterarea chimică a rocilor. [Pl. -te, -turi. / < fr. latérite].
LATERÍT s. n. sol roșu, galben sau cafeniu din regiunile tropicale, rezultat prin alterarea chimică a rocilor. (< fr. latérite)
laterit, (engl.= laterite), dep. rezidual, cu structură neomogenă, constituent al scoarței de alterare, format pe roci magmatice (granite, bazalte, sienite), metamorfice (gnaise) sau sedimentare (calcare, arcoze), în zone cu climat cald și umed. L. este alcătuit din min. argiloase (candite), hidroxizi de fier și hidroxizi de aluminiu; prezintă o colorație roșie, roz sau albă; în reg. ecuatoriale constituie infrastructura pentru solurile roșii (terra rosa). V. și bauxit.
LATERÍT (< fr. {i}; {s} lat. later „cărămidă”) s. n. Depozit sedimentar eluvial (rezidual), format prin alterarea unor roci în condițiile climatului tropical și caracterizat prim îmbogățirea în hidroxizi de aluminiu și fier, pentru care poate fi exploatat; se mai utilizează ca material de construcție.

laterit dex

Intrare: laterit (pl. laterite)
laterit pl. laterite substantiv neutru
Intrare: laterit (pl. laterituri)
laterit pl. laterituri