larvă definitie

12 definiții pentru larvă

LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. – Din fr. larve.
LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. – Din fr. larve.
LÁRVĂ, larve, s. f. 1. Nume dat formei pe care o au la ieșirea din ou, în primul stadiu de dezvoltare, animalele care se dezvoltă cu metamorfoză. Viermii de mătase sînt larvele unor fluturi de noapte. ZOOLOGIA 85. După părăsirea oului, larva se hrănește continuu, corpul ei crește și se dezvoltă. FAUNA R.P.R. Î I 220. Tot felul de larve uricioase, viermi păroși, crustacei dezgustători și gîngănii să nu le vezi. C. PETRESCU, Î. I 14. 2. (Franțuzism rar) Spectru, fantomă. Printre razele albastre... Se adun-acum.... balauri, strigoi, larve. NEGRUZZI, S. II 121.
lárvă s. f., g.-d. art. lárvei; pl. lárve
lárvă s. f., g.-d. art. lárvei; pl. lárve
LÁRVĂ s. 1. (ZOOL.) (pop.) plod. (~ de broască.) 2. (MITOL.; la pl.) lemuri (pl.). (~ la romani.)
LÁRVĂ s.f. (Biol.) Nume dat primei forme pe care o au la ieșirea din ou unele animale care se dezvoltă prin metamorfoză. [< fr. larve, cf. lat. larva – mască].
LÁRVĂ s. f. stadiu în dezvoltarea unor animale (insecte, bacterieni etc.), diferit de stadiul adult. (< fr. larve, lat. larva)
LÁRVĂ ~e f. Organism (de pești, amfibieni sau nevertebrate) aflat în prima fază evolutivă după ieșirea din ou. /<fr. larve
larvă f. prima stare sub care insectele ies din ou: omida e larva fluturelui.
*lárvă f., pl. e (lat. larva, mască de teatru, strigoĭ). Prima formă a insectelor: omida e larva flutureluĭ.
LARVĂ s. (ZOOL.) (pop.) plod. (~ de broască.)

larvă dex

Intrare: larvă
larvă substantiv feminin