LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. – Din fr. laryngologie.

LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. – Din fr. laryngologie.

LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui.

laringologíe s. f., art. laringología, g.-d. laringologíi, art. laringologíei

laringologíe s. f., art. laringología, g.-d. laringologíi, art. laringologíei

LARINGOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază laringele și bolile lui. [Gen. -iei. / < fr. laryngologie, cf. gr. larynx – laringe, logos – studiu].

LARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia laringelui. (< fr. laryngologie)

LARINGOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. [G.-D. laringologiei] /<fr. laryngologie

LARINGO- „laringe, laringian”. ◊ gr. larynx, ngos „laringe, gîtlej” > fr. laringo-, germ. id., engl. id. > rom. laringo-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare a laringelui; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a laringelui; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care transformă oscilațiile laringelui în semnale electrice, utilizat în telefonia prin radio din tanc sau din avion; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în laringologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia laringelui; ~malacie (v. -malacie), s. f., ramoliție a laringelui; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a laringelui; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a laringelui; ~piocel (v. pio-, v. -cel2), s. n., laringocel care conține puroi; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a laringelui; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a laringelui; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de sutură a laringelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a laringelui; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical cu care se examinează laringele; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a laringelui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a laringelui; ~stroboscop (v. strobo-, v. -scop), s. n., aparat utilizat pentru studiul mobilității corzilor vocale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument întrebuințat în laringotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a laringelui; ~traheotomie (v. traheo-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a părții inferioare a laringelui și a traheii; ~xeroză (v. -xeroză), s. f., uscare patologică a mucoasei laringale.